Îmi plac cartofii prăjiți and I cannot lie Gusturile nu se discută, nici gustările nu se discută, iar cartofii sunt aproape de perfecțiune nesănătoși, dar cu atâta variațiune merg și goi, și cu un pic de picanterie comfort food-ul meu din copilărie degetele să-mi bălăcesc în ulei cum ar fi viața mea fără cartofii mei? Îți place să mă rănești intenționat and you cannot lie. Gusturile nu se discută, nici intențiile nu se discută dar intențiile contează mai ales atunci când lezează Am cicatrici în formă de perfecțiune cum vindec, cum le scormonești pentru variațiune durerea mea ți-aduce-n viață picanterie căci răzbunarea-i confortul tău din copilărie în rănile mele adori…
-
-
Aia cu braggingul despre mersul la sală
Fetele de la sală nu umblă cu ochii în pământcăci fetele de la sală nu caută să-și culeagă demnitatea de pe jos.Fetele de la sală își poartă self-esteemul pe pieptul înalt și deschiscăci fetele de la sală se pun pe primul locși au în privire sclipire de fococupă spațiu intenționatși-și ridică pomeții cu un zâmbet lucratnu contrafăcut. Băieții de la sala nu umblă cu ochii în pământ.Băieții de la sala umblă cu ochii pe orizontalăscanează fetele de la salăcum se mișcăcum se încoardămeteorițiamețițilevitândîn jurul unor stelefluturând lângă eleganterele cele mai grele.Un băiat binese uită spre mine:ochii îi ridic,îi zâmbesc,mă simt specialăcred că-mi curge și-o bală,privirea lui trece prin mine:mă înșel,ochiul…
-
Agățată
Ultima frunză nu vrea să se desprindă de pe creangă se spânzură ca un rigid resentiment puterea i s-a scurs. e palidă și seacă; și-mpiedică firescul cu al ei atașament. de ar avea curajul să uite și să ierte de ar avea puterea să nu simtă nimic de s-ar lăsa la dans să o invite vântul – încă e prea curând. mai stă măcar un pic Imagine featured Simon Berger via Unsplash
-
În straturi
Mama mi-a pus iar ciorbă la pachetîntr-un borcanîmbrăcat într-o pungăîmbrăcată-ntr-o plasăîmbrăcată-n altă pungăsă se asigure că niciun pic din conținutnu dă pe dinafară. La fel îmi feresc și eu suferința:o îmbrăc în furieîmbrăcată-n aroganțăîmbrăcată-n detașareîmbrăcată-n alte 7 straturi de furie,furie care încă își caută loculcăci n-are un sertar cu furii băgate-n alte furii băgate-n alte furiicum e sertarul cu pungi băgate-n alte pungi băgate-n alte pungide nu-l poți închide nicicumși dă pe dinafară. Mama-ngrijește trandafirii; Furia se crede și ea trandafir:ca și cumcu fiecare petală deslușităai ajunge tot mai aproape de un miez îmbătător;doar că furia nu-i decât o ceapă:cu fiecare strat înlăturatdezbraci din ce în ce mai multă suferințăși…
-
După chipul și asemănarea
Nor de praf, te văd orbecăind în jurul pietrei tale Ea te critică, și te critică, și te critică, Iar tu absorbi crăpăturile ei făcându-le parte din tine Și tot speri și tot speri și tot speri să te cerni după cum dictează ea ca într-o bună zi să ajungi satelitul ei să te poți reflecta în ea. Nor de praf, tu nu vezi cum toți sateliții orbitează tot mai departe de astrul lor dar pe tine te-nghite mișcarea centrifugă făcându-te parte din piatra ta?! Și te-neci în fum și te asurzește fâșâitul focului stins de fiecare lacrimă prelinsă din ochiul tău când vezi că nu ești suficient de când…
-
The gambler that turned red hearts into spades
Sometimes we’re idiots sometimes we’re fools sometimes we’re playing denying all rules and sometimes we’re gambling with a loved one’s heart the scars in their gaze become ink in our art. I choke in my own shame, plain blame turned into pain guilt spinning with no aim the clashes in my brain and thoughts I cannot tame lit by this rotten flame called lover’s game. So F-ing lame. ’cause sometimes we’re idiots sometimes we’re fools sometimes we’re playing denying all rules and sometimes we’re gambling with a loved one’s heart the scars in their gaze become ink in our art. But sometimes they’re idiots sometimes they’re fools sometimes they’re playing…
-
Cutremur în piele
Mă cutremur în așternuturi și în piele. La loteria atacurilor de panică lozul câștigător vine când te-ai simțit prea bine un timp un pic prea lung. Talpa desculță pe lama de cuțit își caută pasul spre un echilibru mai puțin casant: cât să mă expun, și câtă panică pot duce? și cât să evit, fără să ratez să trăiesc? Cioburile a ceea ce am fost mă-njunghie în coastă și-n pântec Membrana firavă în care mă redefinesc naște goluri, scuipat, sânge, lacrimi, amar și iar cioburi Sufletul în mine rage Nu mai vreau zbucium, vreau pace Nu mai vreau zbucium, vreau pace Nu mai vreau zbucium, vreau pace Nu mai…
-
Stare de prăfuială
Mărturisesc că sunt praf. Dar nu praf de stele, mai mult praf de copt. Și nu mă coc eu Ci îi călesc pe ceilalți Și nu prin modele de urmat Ci prin limite sănătoase de ridicat Față de-acțunile mele, de netolerat Față de izbucnirile mele, de necontrolat Fată de stricăciunile mele, de nereparat Față de progresele mele, de nereperat Față de vorbele grele, de neasumat Față de vinovăția – de neîndurat. Mărturisesc că sunt praf. Dar nu praf de stele, mai mult praf de copt. Și tot aș vrea să mă coc prin haos să îmi croiesc loc paiele să-mi scot din foc să las drama. Mai mult…
-
Neasortați
Iar nu ne-am asortat: Tu – îmbrăcat în blugi și tricoul tău roșu Eu – îmbrăcată toată-n iluzii Tu – desculț de orice urmă de compromis Eu – în adidașii mei cu sclipici care, oricât ar fi de strălucitori, nu vor fi nicicând pantofii fermecați ai lui Dorothy. Dar totuși îi pocnesc și îi pocnesc și îi răs-pocnesc să mă aducă înapoi din Ozul de amăgire în prezentul de carton în corpul de carbon în rolul de pion Din ochiul ordinarului să pot sorbi măcar o picătură de rutină anostă fadă chiar banală Dar cum n-a fost nicicând relația dintre noi: Reală. Photo by Chanhee Lee on Unsplash
-
Hai ku pana
Iarăși m-am lăsat În pană de iubire Dă-mă-n pana mea! Photo by Arina Ertman on Unsplash