Nu ştiu că exişti, nu ştii că exist Ne observăm Ne aruncăm ocheade Ne iluzionăm Ne amăgim Flirtăm Ne gustăm Ne tachinăm Înnodăm Ne încântăm Ne jucăm Ne îndrăgostim Ne promitem Oferim Ne admirăm Ne iubim Ne testăm Ne testăm Ne testăm Ne chinuim Cerşim Ne reproşăm Ne minţim Ne dezdrăgostim Ne amărâm Ne plângem Deznodăm Ne împungem Ne dezgustăm Ne aruncăm insulte Ne dezamăgim Ne deziluzionăm Ne evităm Ne întoarcem privirea Nu ştiu că exişti, nu ştii că exist.       Imagine featured de  Jeremy Perkins @jeremyperkins via Unsplash

De când ne ştim, ne-am tot tratat unul pe celălalt ca pe porţelan.   Nu te-am cuprins prea tare în braţe ca să nu te frâng. Nu m-ai strâns cu putere de mână ca să nu mă spargi.   Nu ţi-am mărturisit că nu mă simt văzută de teamă să nu te uiţi prea adânc în mine Nu mi-ai mărturisit unde şi ce doare de teamă ca durerea ta să nu mă rănească pe mine.   Amândoi am ciolit ca să nu ne ciobim.   Amândoi ne-am iubit rigid şi kitschos.   Şi-am adunat în noi cutremure care ne zguduie din temelii spărgând, crăpând, ciopârţind şi sfărmând tot porţelanul, toate proiecţiile,…

Să mă afund în mine, să caut ce-i mai negru Când dau de rădăcină, să sap şi mai adânc Să iau durerea-n faţă, s-o spintec şi s-o sfârtec Să n-am o fibră-n carne ce să nu fi gemut.   Să descos în angoase, să sfâşii anxietăţi Unde-i mai mare frica, să mă rup în bucăţi Să-mi ţintuiesc privirea pe ce nu-ndur să văd Să mă arunc cu capul, să mă zbat şi să dor.   Să iau dracul de coarne, să îl privesc în faţă Cu fălcile-ncleştate, să-l scuip direct în gură Să-ngheţe de teroare, de groază să se frângă Să fiu aşa de vie, să pot să-l strâng în…

Pedepseşte-mă pentru că nu am ştiut să desluşesc cuvinte încărcate cu înţelesuri de neînţeles pentru mine.   Izgoneşte-mă pentru că nu m-am ştiut apropia de tine atunci când am fugit de mine.   Închide-mi gura pentru că nu am ştiut să rostesc ce ţi-a şoptit altădată altcineva.   Respinge-mă pentru că stângăciile şi împleticirile mele trebuie izbite violent cu durere.   Uită-mă şi şterge-mi amintirea pentru că dacă te prefaci că nu mai sunt acolo te poţi convinge că nu am existat.   Desfiinţează-mă ramâi cu ultimul cuvânt, ultima replică ca să îmi arăţi tu mie.     Imagine featured de keenangrams  via Unsplash  

Am visat că m-am furişat în casa ta în toiul nopţii în camera ta în patul tău căutându-te Dar tu nu erai.   Ţi-am strâns în braţe aşternuturile Ca pentru toate îmbrăţişările pe care nu ţi le-am dat Pe care nu ţi le voi mai putea fura niciodată.   M-am trezit cu mirosul tău în nări cu senzaţia pielii tale pe degete cu gâtul sugrumat de neputinţa de a te mai revedea vreodată.   Iartă-mă că uneori te uit sau că te caut ca o bezmetică în oameni în care nu ai cum să fii în dureri mărunte, incomparabile cu durerea plecării tale Eşti tot aici din când în când…

De cealaltă parte a ecranului sunt fiinţe în care nu ai arunca nici cu pumni, nici cu noroi, nici cu blesteme dacă ar sta faţă în faţă cu tine.   De cealtaltă parte a ecranului sunt emoţii pe care nu ai avea curajul să le verbalizezi sau măcar să le simţi dacă ai sta faţă în faţă cu ele.   De cealaltă parte a ecranului sunt cuvinte răstălmăcite, prescurtate, neinspirate, aruncate sau nespuse pe care nu le-ai rosti în felul în care le scrii dacă ar sta pe buzele tale.   De cealaltă parte a ecranului sunt prejudecăţi pe care le lipeşti de imagini, de comentarii sau de profile, pe care…

Îmi pare rău de tine Îmi pare rău că ai nevoie să te împrumuţi Pentru a te descurca de la o lună la alta Îmi pare rău de tine Îmi pare rău că trebuie să renunţi la proiectul tău Pentru că nu îţi mai permiţi financiar să îl susţii Îmi pare rău de tine Îmi pare rău că ai fost nevoit să îţi vinzi cărţile şi CD-urile Pentru a-ţi putea plăti în continuare chiria. Mi-e milă de tine Mi-e milă că ai votat cu egoul tău Când contracandidatul era prietenia noastră Mi-e milă de tine Mi-e milă că te-ai zbătut pentru un job pe care îl urăşti Ca să le…