M-ai spart în bucăți
M-ai făcut cioburi
Piesele caut în zadar să îmi repotrivesc
Am devenit un mozaic peticit și plin de goluri
Prin crăpături mă scurg
Goală de conținut
Si totuși, atât de plină de venin.
Pleacă!
Nu vreau să te mai car în cârcă!
Nu mai vreau să țin capul plecat,
să greblez pământul cu ochii!
Îndrăznesc să privesc în sus:
m-agăț de stele,
dar mi-e prea greu bagajul emoțional,
doldora de așteptări rigide și necomunicate,
și dă cu mine de pământ.
Mă încăpățânez și m-agăț din nou de stele
dar îmi trag toate constelațiile în cap,
curg zodiile peste mine:
Taurul mă scutură
Geamănul mă ia peste picior
Racul mă plânge
Leul mă judecă
Fecioara mă critică
Balanța mă cântărește
Scorpionul îmi fute o coadă peste ochi:
Dă-te jos dintre stele că te arzi!
Dă-te jos dintre stele că te arzi!
Dă-te jos dintre stele că te arzi!
Săgetătorul îmi împunge coasta biblic, cotrobăind după o dâră de viață în mine
Capricornul îmi ține socoteala fărădelegilor și a hedonismelor luate pe caiet
Vărsătorul îmi mătură genele cu apă înghețată –
…oare chiar în halul ăsta mă scrutează și mă disecă toată lumea,
sau am devenit eu hipervigilentă în fiecare interacțiune umană
investigând în fiecare intonație și-n fiecare sprânceană ridicată
dovezi dacă într-adevăr sunt tâmpă și inadecvată cum de atâtea ori mă descriai?…
Felicităăăăări! Ai primit un diagnostic de anxietate socială!
Felicităăăări! Ai avut primul tău atac de panică!
Felicităăăări! Azi se împlinesc 6 luni, 3 săptămâni și două zile de la ultima ta noapte cu somn odihnitor!
– Somnul
e peștele care îmi alunecă și printre pleoape, și printre degete,
iar Peștele sunt eu
și mă-mput și de la coadă, și de la cap.
Peștele sunt eu,
ultima constelație
iar de la atâta zbătut pe uscat
mi-am rătăcit solzii
mi-a apus luciul
și nu-mi mai găsesc nicicum locul printre luceferi.
De când ți-am făcut din nou cuib în inima mea
mi-am reconfigurat traseul viselor
și acum aștept un miracol iminent dar de negăsit pe harta niciunui Waze astral:
să am somn odihnitor,
să mă lungesc cu capul pe o felie de lămâie,
să m-acopăr cu o plăpumioară de smântână cu mujdei
usturoiul să-mi astupe duhoarea
și să adorm de tot.
Să-mi găsesc rostul devorată în acidul mațelor unui necunoscut.
Iar tu, Berbecule,
puteai fi vecinul meu direct de palier cosmic
dar ai preferat să numeri distanța celor 10 zodii dintre noi
tu primul, eu ultima.
Ai ales să mă iei de sus
cu sprânceana ridicată, privirea tranșantă, coarnele ascuțite
scoțând fum pe nas:
[hmmmpfff]
(nici măcar nu știu cum se scrie asta:
[hmmmmpff]?!)
Berbecule,
Mă testezi, mă compari, mă împungi, mă ridiculizezi, mă ironizezi, din nou mă testezi
și tot mie îmi impuți că nu am trecut testul.
Berbecule,
m-ai socotit o glumă.
Uiți oare care dintre noi
e născut fix de ziua Păcăliciului?
Imagine de Khoa Võ.
