Dar pe bărbații noștri cine îi învață cum să se comporte cu femeile?

Ideea acestei porții de înțelepciune a pornit de la o postare de pe un grup de femei de pe Facebook:

Desigur, dacă ar fi toți la fel cu cei doi de mai sus, am vrea unul mai rocker, sau unul mai spiritual, sau unul mai glumeț. Și desigur, nu credem că toţi bărbaţii sunt la fel, și nici nu ne-am dori lucrul ăsta.

Ce ne-am dori, în schimb, e să fim tratate altfel de marea majoritate a lor. Sunt mulți bărbați care se poartă cu delicatețe și repsect cu femeile din viața lor, dar sunt mult mai mulți cei ce nu prea știu să o facă. Și acum că stau să mă gândesc, cred că de fapt nici nu îi învață nimeni. Poate că își doresc să ne arate că ne iubesc. Poate e cazul să ne dăm și noi seama ce ne place și să învățăm să cerem.

WARNING: Întâmplare adevărată. Urmează frânturi din viața reală

O să vă dau mai jos un exemplu de abordare tipică din online. E unul din cazurile ușor simpatice, se poate și mai rău, și mult, mult mai rău de atât. Şi nu, nu îl cunosc pe individ, nu am avut nicio interacţiune cu el înainte de schimbul de mai jos:

Abia după ce l-am șters mi-a venit gândul că aş fi putut proceda mai fericit. Puteam să-i spun frumos să se prezinte. Că nu îl cunosc şi nu ştiu ce urmăreşte. Să îi spun apoi că nu gust genul ăsta de abordare. Şi poate să îi dau o idee despre cum să procedeze. Nu știu dacă ar fi avut el chef de morală pe messenger, dar am bănuiala că habar nu are cum să intre în vorbă cu o fată. Și poate că ar fi vrut să știe.

Într-un fel, mi-e puțin acru de băieții faini care o tot țin pe aia cu femeile vor macho mans care să se poate urât cu ele. Pe tiparul ăsta sunt mulți dintre prietenii noștri, care sunt oameni faini și pe care îi ținem aproape, dar pentru care nu dezvoltăm veci pururi interes romantic. Din ce cauză? Nu, nu pentru că ne plac macho boys. Ci pentru că ne dorim lângă noi bărbați, care să se comporte ca niște bărbați, și lângă care noi să ne simțim feminine. Iar dacă nu mă crezi, întreabă-te de ce artiştii sensibili sunt atât de râvniţi şi apreciaţi de femei.

Scurt sumar al nevoilor femeilor în raport cu bărbații din viața lor*:

Nevoia de a fi protejate:

Atât din experiența proprie cât și din discuțiile cu prietenele, această dorință o avem în unanimitate. Poate unele din noi visează prinți pe cai albi, altele vor doar un bărbat care să le conducă până acasă seara târziu, dar dorința e aceeași: un bărbat lângă care femeia să se poată relaxa și să se simtă ocrotită. Din această nevoie pot deriva diferite aspecte, de la siguranța fianciară, la dorința de a avea un iubit cu mașină, sau un iubit cu constituție atletică în brațele căruia să își permită să se abandoneze.

Modul eronat în care unii bărbaţi percep această nevoie: femeile sunt superficiale. Le interesează doar banii și BMW-urile, nu sunt interesate de nivelul sufletesc la bărbatului. Femeile sunt atrase de macho boys.

Nevoia de a fi prețuite:

Același eșantion pe care a fost efectuat chestionarul și care nu și-a dat consimțământul pentru prelucarea datelor, a exprimat nevoia de a se simți prețioase lângă iubiții lor. Ți s-a întâmplat vreodată ca bărbatul de lângă tine să îți lase senzația că te-ar putea înlocui cu orice altă femeie, iar lui să îi fie tot una? Mie da. Și e unul din ele mai urâte sentimente. Unele dintre noi își fac curaj și întreabă: De ce m-ai ales pe mine? Iar când iubitului, cu ochii înlăcrimați, nu-i coace tărtăcuța mai mult decât un Because you’re cute, s-ar putea să vrei să să-i caftești vreo două după ceafă.

Şi ştim de fapt că am fost alese pentru că suntem unice, pentru că avem anumite atribute de neînlocuit. Dar ne-ar plăcea ca şi cel de lângă noi să fie conştient de acele calităţi şi defecte, şi să ne aleagă în mod conştient şi asumat, tocmai pentru că le manifestăm. De exemplu, poate ne-am dori să auzim ceva de genul: Da, am întâlnit multe femei superbe, care m-au sedus, m-au vrăjit, m-au încântat, dar tu ești cea pe care am ales-o. Iubesc la tine blândețea și mângâierile care îmi dau de fiecare dată fiori, iubesc spiritul tău justițiar care te face irațională și insuportabilă când ți se pune pata, iubesc (insert attributes, good and bad, that you love in that particular woman).

Modul eronat în care unii bărbaţi percep această nevoie: nu ai încredere în tine, de-aia ai nevoie de confirmări din partea mea. Nu mă crezi că te iubesc deși ți-am mai zis. M-aș uita la un film, nu am chef de drame.

Conexiune

Conexiune reală, autentică. Fuziune amoroasă, sexuală, romantică. Cum ar zice Vio, orice femeie îi trebe să se simtă conectată. Eu am în mine o sete de conexiune, de-i terorizez pe cei din jur. Nu doar pentru bărbații pentru care am un interes romantic, ci și pentru femei, noi prieteni, colegi, cam orice persoană nouă pe care o cunosc se poate simți puțin la interogatoriu când interacţionăm. Dar simt că discuțiile de tip Cum ți-a fost ziua îmi mănâncă tinerețea, și fug de ele ca dracul de tămâie. Și de multe ori interlocutorii mei se simt luați pe nepregătite când le adresez întrebări de tipul Când ai plâns ultima dată, Ce răni din copilărie mai ai de vindecat sau Crezi în reîncarnare? Genul ăsta de întrebări mă ajută să mă conectez la celălalt, să îi îmbrățișez diferențele, să învăț de la el sau să mă îndepărtez dacă e cazul. Noi toți căutăm conexiune, dar de multe ori ne e greu până și să ne identificăm această nevoie.

La fel, dorim o conexiune amoroasă profundă. Poate că pentru mulţi dintre noi educaţia sexuală s-a rezumat la filme porno, dar asta nu înseamnă că trebuie să rămânem blocaţi la ce am văzut acolo. Există nenumărate resurse de calitate referitoare la sexualitate, tantra, continenţă amoroasă din care putem învăţa în mod continuu. Iar noi, femeile, tânjim la o fuziune amoroasă profundă, la o conexiune reală cu cel de lângă noi, în cadrul căreia să ne permitem să ne exprimăm senzualitatea în mod plenar.

Modul eronat în care unii bărbaţi percep această nevoie: Femeile dramatizează. Femeile vânează drame. Femeile-s so fucking deep. Femeile nu știu să se distreze și să se relaxeze. Femeile găsesc scuze să nu facă sex.

*Datele acestui studiu se bazează pe un eșantion foarte subiectiv de aproximativ 10 fete, prietene de-ale mele, cu vârsta apropiate mie și cu interese comune.

Dar pentru că am deviat de la subiect, aș vrea să revin la cum se comportă bărbații cu femeile. Și aș vrea să nu mă refer doar la relațiile de cuplu sau la un potențial interes romantic. Iniţial, ideea acestui articol suna cam aşa Dar pe bărbaţii noştri cine îi învaţă să flirteze? Apoi, pe măsură ce scriam, am realizat că mulţi dintre ei nu doar că nu ştiu să flirteze, dar nu ştiu în general cum să se comporte cu femeile din viaţa lor, mame, surori, iubite.

Tipuri de comportamente ale bărbaţilor în situaţii limită:

Am să vă împărtășesc învățămintele pe care le-am tras după o întâmplare virtuală recentă. Long story short, în urma unui review negativ pe care l-am lăsat pe pagina unui local ca urmare a unei experiențe neplăcute, patronul, un bărbat pe care nu îl cunosc, a început să mă insulte pe profilul personal de Facebook. Bărbații din lista mea au avut următoarele reacții:

Unii dintre ei, cărora le mulțumesc pe această cale, i-au răspuns individului. În mod civilizat, dar cu fermitate, l-au invitat pe respectivul să nu mai folosească un asemenea limbaj când vorbesc cu o femeie. Pentru a face referire la primul punct de mai sus, de acești bărbați m-am simțit protejată. Chair dacă e mai mult o analogie cu caracter metaforic, cam astfel se traduce nevoia noastră: dacă ne simțim amenințate sau insultate, ne dorim lângă noi bărbați care să intervină și să ne ocrotească, indiferent dacă e vorba de iubiți, tați, frați, amanți sau colegi de muncă.
Alții, au început să trolleze. Asta e o atitudine care nici nu mă ajută, nici nu mă încurcă. Chiar nu mă prind care e faza, nu ai altceva mai bun de făcut decât să stai pe profilul meu de Facebook și să trollezi? Oh well, dacă îți face plăcere…

Alții, au început să îi țină partea individului cu pricina. Fie că îi apreciau comentariile, fie că îmi scriau direct că am meritat-o sau că emiteau diverse judecăți de valoare prin care să-mi argumenteze te miri ce, ideea e că nu li se părea condamnabilă atitudinea domnului respectiv. Eu pot înțelege că avem preferințe diferite, că apreciem sau ne deranjează situații diferite, dar dacă un individ mă insultă și tu îi cauți justificări, mă tem că nu ne mai putem înțelege. Mi-e greu şi să înţeleg care era raţionamentul acestor indivizi, oare se aşteptau să spun În urma argumentelor tale, mi se pare de bun simţ ca tipul să mă insulte şi consider că am meritat-o?
Cea mai intrigantă categorie mi se pare cea a susținătorilor în privat. A susținătorilor de tastatură. A celor de pe mess. Și am așa mixed feelings legate de mesajele pe care le-am primit, de la un număr considerabil de baieți, pe tema asta. Într-un fel mă simt recunoscătoare pentru susținere și încurajare. Pe de altă parte, mă cam irită abordarea asta. Ți se pare deplasat cum s-a comportat individul? Merci ca mi-ai zis, dar asta știam și eu. Oare dacă i-ai spune lui, așa, ca de la bărbat la bărbat? Dacă are şi înclinaţii misogine, poate din gura ta ar asculta mesajul.

Aş vrea să-mi pot pune coaiele în cui

Aşa, cum îşi pun fotbaliştii ghetele în cui. Măcar din când în când. Am din nou mixed feelings atunci când mi se spune că am coaie. Așa e, mi-am crescut o pereche de coițe pe care o scot tot mai des la purtare, că am nevoie de ele. Mă iau în coarne cu cine mă calcă pe coadă, mă apăr, spun tot mai mult din ceea ce mă deranjează, dau din coate. Tot felul de acțiuni care numai a energie feminină nu seamănă. Dar îmi doresc să îmi tot scot coaiele la bătaie? Adevărul e că nu. Îmbrac pantalonii de bărbat de multe ori pentru a răzbi în diverse situaţii, dar nu e ceea ce îmi chiar doresc. Și nu dau vina pe bărbați, avem și noi partea noastră de vină, că nu mai știm să ne relaxăm, nu mai știm să ne abandonăm, nu mai știm să primim și să fim femei. Tot dăm din coate pentru egalitate, încercăm să ne mascăm diferențele, și ne mirăm că moare atracția dintre noi, când nici nu mai știm ce înseamnă femeie și ce înseamnă bărbat.

Dragi bărbați, vă rog eu mult, nu mai faceți declarații de dragoste pe messenger!

Creșteți-vă și voi o pereche de coițe și invitați femeia la o cafea. Dacă acceptă, declarația o puteți face față în față. Iar dacă vă refuză, acceptați cu demnitate refuzul, fără smiorcăială și fără insulte la adresa celei care v-a refuzat.

Iar pentru a încheia, ca în romanele din liceu, în aceeași notă în care a început articolul: dacă toți bărbații sunt la fel, de ce nu sunt la fel cu domnul din clipul de mai jos? 😀