Furia e un dar. Așa spune Urma în titlul unuia dintre cele mai faine albume, Anger as a gift. Și mare dreptate are.
Ne-am obișnuit să condamnăm furia, și mai ales pe cei care o exprimă. Că de simțit, o simte toată lumea. Nici nu-i de mirare, cultura Happy Happy Joy Joy e pe toți pereții, și ești blamat dacă nu aderi la ea și îți permiți să simți emoții negative. Fii și tu mai fericit! M-am săturat să îți văd fața de om depresiv. Așa arăți în fiecare dimineață de parcă ai ratat din nou sinuciderea. Și dacă cumva ești și femeie, pfai! Inacceptabil să fii furioasă, să te opui, să te răzvrătești, e rușinos!!!
Mai sunt și o grămadă de articole, workshopuri și sfaturi practice pentru gospodine despre cum să îți controlezi furia, anger management, cum să gestionezi gândurile furioase ca să trăiești sănătos. Doar citind titlurile de genul ăsta mi se urcă sângele în cap.
Anger – dovada vie ca poți fi simpatic și atunci când ești furios
Cei mai deștepți profită de trendul ăsta și organizează conferințe pe ț-șpe sute de euro, în care îi învață pe oameni să atragă pozitivismul în viața lor și să îi respingă și condamne pe cei ce nu aderă la pseudocultura pozitivistă. Dar dacă bateriile lor ar adera la cultura Happy Happy Joy Joy? Ar funcționa având ambele extremități cu +? Nu cumva e nevoie și de un pic de – pentru a avea echilibru în univers?
Ce îi deranjează adesea pe sus-numiții nu sunt emoțiile pe care le simt ceilalți, ci felul în care ele sunt exprimate. E drept, e neplăcut când cineva ridică tonul, devine violent sau izbucnește. Dar atunci când cineva își exprimă în mod civilizat nemulțumirea, de ce e respins pe motiv de Eu vreau oameni mai pozitivi în viața mea?
Ce sunt de fapt emoțiile?
Așa mai metaforizat, emoțiile sunt limbajul trupului nostru. Dacă organismul trăiește o stare, percepe o schimbare, o amenințare, el nu ne trimite SMS. Încearcă să ne comunice prin emoții, iar nouă ne revine să le descifrăm. Să zicem că simțim rușine. E modul corpului nostru de a ne transmite că am făcut ceva contrar sistemului nostru de valori, sau contrar așteptărilor celorlalți. Roșim, ne vine să ne facem mici, să ne ascundem. La fel, dacă simțim iubire, e un semnal că suntem în siguranță, că putem deveni vulnerabili, că putem fi noi înșine.
Când apare prima dată furia?
Am citit pe undeva (și nu mai știu pe unde, că tare mi-ar fi plăcut să citez sursa) un studiu despre momentul în care apare furia în viața unui copil. Bebelușul e tot un gaga gaga gugu gugu, tot un zâmbet și un plâns, și foarte rar se poate intui că s-ar simți furios. În schimb, în momentul în care se simte neputincios, devine furios și nu are rețineri în a-și exprima furia.
Îmi amintesc un moment în care o mătușă a așezat-o pe nepoată pe covor, și o tot ademenea cu jucării de la distanță. Nepoata a plâns cât a plâns, după care a devenit furioasă și a început să se târască spre mătușa. Răgea de furie, i se amestecau lacrimile cu mucii, apuca covorul cu pumnii și se târa spre jucării. Așa a învățat-o să se deplaseze singură. Ce a intuit fetița a fost că nu se mai simțea bine unde era, voia mai mult și a fost nevoie să se miște să ajungă acolo.
Poate faci analogia cu vreun job în care nu-ți prea conveneau anumite lucruri, dar era călduț. Apoi un incident te-a înfuriat (team leaderul ți-a luat ideea și a prezentat-o ca fiind a lui, a fost promovat pe nedrept un alt coleg în locul tău etc.). Și furia te-a pus în mișcare, te-a motivat să faci o schimbare: fie să mergi să îți ceri drepturile, fie să îți cauți un alt loc de muncă. Dar până nu a apărut furia, nu ai acționat.
Ierarhia emoțiilor
Dr. David Hawkins (nu știu cine e Dr. Hawkins, dar dă bine să introduci referințe în articol :D) a creat o ierarhie a emoțiilor în funcție de frecvența lor de vibrație. Am împrumutat imaginea de mai jos pentru că e colorată, și pentru că sunt foarte frumos ierarhizate câteva din emoțiile de bază.
Credeai că furia e emoția de la nivelul cel mai de jos? Te înșelai. E aproape pe la mijloc. Rușinea și vinovăția ne pun la pământ. Personal, apatia mi se pare cea mai rea stare, când nimic nu are sens și nu ai drive să faci nimic. Ce mi se pare interesant e că și dorința are o frecvență mai joasă decât furia. Dacă devii furios pe jobul actual ai șanse mai mari să pleci decât dacă îți dorești un job mai bun. Păi cum vine asta, nu era bine să simțim doar emoții pozitive? Uite că nu. Câteodată nu sunt suficiente.
Dacă ești într-o stare de apatie sau de tristețe profundă și ajungi să te înfurii, e semn bun: treci de la o emoție de vibrație foarte joasă la o emoție de vibrație superioară.
Nu-ți mai cere scuze pentru ceea ce simți
Iartă-mă te rog că m-am înfuriat e una dintre cele mai mari tâmpenii pe care le poți spune. Nu ai control asupra felului în care te simți, ci doar asupra acțiunilor tale. La fel și cel ce îți spune Nu ar trebui să te simți așa vorbește tâmpenii. Cum celălalt nu are de unde să știe cum te simți, e chiar indicat să îi spui tu asta, deși cred că cea mai mare dificultate o avem în a ne recunoaște noi înșine emoțiile.
M-am înfuriat când ai întârziat deși ți-am spus că mă grăbesc. Te rog să nu mai întârzii pe viitor. Ce nu e OK cu exprimarea asta? E foarte firesc să simți că vrei să-i f@7i un lat de palmă cuiva, și nu trebuie să îți ceri scuze dacă simți așa. Doar dacă chiar îi dai palma aia, atunci e altă poveste 🙂
Data viitoare când te înfurii, bucură-te
Ai la dispoziție un consilier care îți spune ce să faci, în timp real și gratuit, în exclusivitate și pentru că meriți: corpul tău. Tot ce ai de făcut e să conștientizezi emoția și să acționezi. Ceva de genul OK, mă simt furios, deci trebuie să fac ceva legat de situația asta. Nu legat de emoția asta, ci legat de situația asta.
Pe unele le faci inconștient, când dai scroll din inerție la pozele fostului tău cu alta, până te pălește un val de furie și îl blochezi. Îți faci un bine. Pe altele le faci conștient, când citești notificările de la Biziday și ieși în stradă. Când simți că e prea mult. Rețeta e simplă: simți furie? Acționează.
Nu sunt de acord cu partea aia cu Can you take my anger away, dar las cu piesa asta aici. Și nu e Happy Happy Joy Joy.
Feature image by Gabriel Matula on Unsplash
