Mă uit în urmă şi mă compar
cu fata care eram când ne-am cunoscut.
Îmi pare de nerecunoscut,
atât e de îndepărtată.
Aşa că mă întreb
cum ai fi fost tu
dacă ai mai fi rămas
cum ai fi devenit?
Ai fi iubit în continuare muzica, sau te-ai fi îndreptat spre alte pasiuni?
Ai fi predat în continuare ore de chitară? Ai mai fi cântat cu trupa?
Ai fi ajuns la concerte la Richie Kotzen şi Kings of Leon? Sau ai fi descoperit noi artişti şi noi trupe?
Ai fi fost perseverent la sală? Ţi-ai fi schimbat dieta?
Ai fi iubit în continuare pisicile, sau ai fi adoptat un căţel?
Ţi-ai fi pierdut în continuare verile prin Vama Veche, sau ai fi explorat noi şi noi plaje?
Ţi-ai fi găsit noi căi de urmat, noi inspiraţii, noi idei?
Sau ai fi întărit vechile credinţe pe care le aveai?
Ai fi vorbit în acelaşi stil? Ai fi glumit la fel cum o făceai?
Câte noi iubiri ai fi întâlnit? Cât ai fi suferit?
Te-ai fi căsătorit? Ai fi avut copii? Sau ai fi preferat să rămâi liber?
Ce alte experienţe ai mai fi adunat?
Ce te-ar fi ţinut în loc? Ce te-ar fi motivat să mergi mai departe?
Poate că noi, cei pe care i-ai lăsat în urmă,
suntem restrânşi şi condamnaţi de viaţă
să scriem doar o singură versiune în jurnalul vieţii,
pe firul pe care îl alegem fiecare.
Iar tu, care ai plecat mult prea devreme
ai lăsat paginile goale
să poată cuprinde infinite posibilităţi
să nu existe limitări
şi să cuprindă orice ce ai fi putut să devii
dacă ai mai fi rămas.
Imagine featured de Christina Deravedisian
