Scripturi din trecut
Încă mai fac ecouri în azi și în mâine
Încă reverberează lovindu-se
De pleoapa ce nu se așterne peste ochi
De teamă să nu facă loc beznei
De teamă să nu facă loc în vis
Unor ecouri ale unei pasiuni demult stinse
Unor dureri demult pansate
Dar nelecuite
Căci singura alifie ce le poate vindeca
E aceeași otravă ce încă roade în carne vie
Ești tu
Vindecătorul și călăul meu
Cu trecutul tău încă viu în prezentul meu.
Imagine de Annie Spratt via Unsplash
