Inimă-mozaic pitită-n scut
Fugind de cerșetori de existență
Încă-ndrăznești să te deschizi cu împrumut
Când dinadins – când din inconșitență.
Rostești doar părți din tine luminoase
Ce-i frânt și dureros ai grijă să ascunzi
Ai vrea pe față să expui rana deschisă
Dar n-ai curaj. Pălești și te acuzi
Vrei să fii de nezdruncinat, vrei să fii tare
Vrei niciun uragan să nu te clatine din loc
Prostuțo, nu știi că a ta putere și valoare
Prind viață-n al vulnerabilității foc?
Imagine de Shane Hoving via Unsplash
