Mi-e dor de mine cum eram
cu inima dintr-o bucată
În vremea-n care nu știam
cum e să te simți despicată.
Mi-e dor de mine cum am fost
cu mintea limpede și clară
În ruminații fără rost
nu-mi lăsam visele să doară.
Mi-e dor de cea ce se temea
de demonii din exterior
Când panica nu se-așeza
pe pernă-n loc de somn ușor.
O fi pierdută sau ascunsă?
Am șanse să o regăsesc?
Sau să accept că pacea-i dusă
Și să învăț să viețuiesc?
Imagine featured de Lili Kovac via Unsplash
