De la atâta mers pe cioburi
Am învățat să nu mai simt.
Că drumul urii o să se-ncheie
Învăț să nu mă mai tot mint.
Dispreț ce-n carne vie taie
Priviri ca spinii peste pleoapă
Sânge-n a ochilor bătaie
Măduvă care-n oase crapă.
Plămânul ce reverberează
A resentiment nerostit
Timpanul zgârie, mintea clachează
Și tot nu simt nimic.
Imagine de Amin Moshrefi via Unsplash