Unul dintre paradoxurile la care asistăm în perioada asta e legat de una dintre categoriile cele mai afectate financiar de actuala criză: artiştii.

Prizonieri fiind între ai noştri patru pereţi, recurgem la artă pentru a nu ne pierde minţile. Unii dintre noi citesc. Alţii se uită la filme. Alţii dansează prin casă. Alţii devorează episod după episod din seriale sau desene animate. Alţii răsfoiesc printre fotografii virtuale, să-şi mai clătească ochii de ştiri deprimante, de fake news şi de comentariile şi disputele de pe Facebook.

Indiferent de tipul de artă la care recurgem, efectul e acelaşi: are un rol purificator, ne limpezeşte minţile, ne ajută să ne schimbăm starea de spirit.

Şi totuşi, artiştii sunt una dintre cele mai afacetate categorii de criza din momentul de faţă

S-au anulat concertele. S-au anulat piesele de teatru. Nu se mai pot ţine cursurile de balet, de muzică, de improvizaţie, de scriere creativă sau de pictură. Unii profesori şi instructori fac eforturi să mute cursurile în mediul online, cu strângere de inimă, pentru că e de la sine înţeles: conexiunea pe viu poate fi imitată, dar nu poate fi înlocuită de mediul virtual.

Şi chiar dacă s-ar putea muta toate cursurile online, mulţi dintre clienţii acestor cursuri au propriile lor îngrijorări şi nesiguranţe şi renunţă la cursuri. În incertitudinea legată de ce va aduce ziua de mâine, vor să fie siguri că au ce pune pe masă, că îşi permit să plătească rata la bancă sau chiria, utilităţile şi medicamentele. Iar la cursuri, muzică şi alte mici plăceri, vor reveni după ce se va termina nebunia, atunci când vor simţi că au din nou siguranţa financiară.

Dacă va mai avea cine să le ţină

Pentru că, vrem, nu vrem, şi artiştii au de plătit rate, chirii, utilităţi sau alimente. Iar dacă nu mai au şi un alt job care să îi ajute să se întreţină, riscăm să îi pierdem.

Glumea cineva din lista mea de prieteni pe seama reclamelor de pe Youtube, care îţi întrerup melodia exact când îţi e mai dragă. Şi cred că aici cu toţii suntem de acord, nu e nimic mai enervant pe lume decât reclama care întrerupe filmuleţul pe care îl vizionai sau melodia pe care o ascultai. În afară de a doua reclamă, care începe exact după ce ai dai skip la prima.

Cam toţi cei care au comentat la gluma respectivă au oferit soluţii: de la Adblock la Youtube Premium, Spotify Premium şi altele similare. Şi totuşi…

Ne-am obişnuit atât de mult să primim muzica gratuit încât trăim cu impresia şi cu aroganţa că ni se cuvine

Îmi aduc aminte perioada din copilărie în care puneam casetofonul lângă televizor, pentru a înregistra melodiile de început de la desenele animate. Apoi, în adolescenţă, vânam anumite melodii la posturile de radio, pentru a le înregistra pe casetă. Aveam o mică înţelegere cu o fostă colegă: să ne sunăm repede repede când se difuza videoclipul de la Gri Dorian pe Atomic, să nu ratăm ocazia de a-l vedea şi de a asculta piesa. Pentru noi a fost un moment de sărbătoare când trupa a înregistrat şi lansat albumul. Nu şi-a pus nimemi problema dacă să cheltuim sau nu banii de alocaţie pentru un CD. Era o bucurie să poţi asculta în sfârşit piesă după piesă, fără întreruperi, muzica înregistrată cu un sunet curat, fără vreo reclamă de la radio, fără vocea crainicului care să vorbească peste.

Cu atâta muzică gratis, ne-am învăţat să nu o mai preţuim la adevărata ei valoare. Să nu mai respectăm artiştii care depun efortul de a o crea şi a ne-o aduce în faţă. La fel se întâmplă cu cărţile, cu filmele şi multe alte.

Ce putem face?

Din fericire, încep să apară tot mai multe modalităţi de a spriji artiştii, în perioada asta şi nu numai. Iată câteva idei de ce putem face:

• Să cumpărăm albumul original. Pe lângă album, poţi cumpăra tricouri, plăsuţe şi tot felul de accesorii cu logoul trupei. Albumul nu ţi-l întrerupe niciodată nicio reclamă, îl poţi asculta indiferent de calitatea conexiunii la net, şi rămâne al tău, îl poţi asculta şi reasculta peste ani şi ani.
• Să devenim sponsori (patroni 🙂 ) ai artiştilor prin platforma Patreon– această platformă îţi permite să devii susţinătorul unui artist şi facilitează cumpărarea de merch, sau poţi opta pentru a face o plată automată lunară a unei sume fixe în contul artistului. Unii artişti utilizează platformele de crowdfunding pentru a obţine fondurile necesare înregistrării unui album sau al altor proiecte, deci poţi contribui direct la finanţarea unui proiect  înainte ca el să fie lansat.

• Să cumpărăm muzica de pe platforme ca Bandcamp. În această perioadă de criză, Bandcamp a avut o zi în care a donat toate încasările trupelor, fără a prelua comision.
• Să ascultăm Radio Guerrilla şi alte radiouri care susţin artiştii locali. Radio Guerrilla are o iniţiativă foarte faină, difuzând în fiecare joi exclusiv trupe româneşti care fac muzică de calitate şi, implicit transferând sume mai mari către orgamismele care plătesc drepturile de autor.
• Să ne înscriem la cursuri online. Cursuri de teatru, de scriere creativă, şi poate se găsesc şi muzicieni care te pot învăţa să cânţi la un instrment folosind platforme online, cum e Zoom. În plus, putem lucra individual pentru a ne îmbunătăţi anumite abilităţi. Spre exemplu, Studio Impro oferă ateliere de vorbire expresivă, care ajută la corectarea defectelor de vorbire, la utilizarea corectă a respiraţiei şi la îmbunătăţirea dicţiei.
• O idee pe care am văzut-o circulând online era să nu cerem refinanţări pentru biletele la spectacolele care au fost anulate.
• Să redirecţionăm 2% (sau 3.5%) din impozitul pe profit către asociaţiile culturale, cum sunt Reactor, Create.Act.Enjoy sau altele.
• Să cumpărăm cărţi din librăriile online ca Elefant, Cărtureşti, Libris etc.

Şi mai ales, după ce trece nebunia: să alegem să mergem la un conert în loc să ieşim în club. Să mergem la o piesă de teatru, în loc să ne uităm la seriale. Să mergem la un show de improvizaţie sau stand up, în loc să ne uităm la tv.

Rămâne valabilă vorba aia, să cumpărăm experienţe în loc să cumpărăm lucruri. Şi poate învăţăm să preţuim mai mult frumuseţea pe care arta o aduce în viaţa noastră.