Asta ne-a sfătuit profa de improvizaţie ora trecută, după ce ne-am epuizat în aşa hal la primul exerciţiu, încât la următoarele nici nu am mai găsit puterea să ne ridicăm de pe scaune.

M-a zgândărit puţin acest îndemn, şi m-a cam pus pe gânduri, mai ales că eu de obicei dau 180% din mine, lăsând impresia că dau 100%.  Îmi aduc aminte de o discuţie purtată vara trecută cu o prietenă, în care îi povesteam cum mă pregăteam să mă costumez pentru summer partyul de la firmă, cu tematica de petrecere balcanică. Îmi pregătisem două rânduri de fuste lungi, cămaşă înflorată, două eşarfe, înflorate şi ele, una de pus în brâu şi alta de pus în cap, împrumutasem de la o altă prietenă accesorii aurii, îmi făcusem tatuaje aurii pentru copii pe mâini şi antebraţe, îmi împletisem panglici roşii în codiţe (fără să cunosc în acel moment semnificaţia lor). Şi – piesa de rezistenţă – sandale cu şosete.

Prietena mea mi-a spus atunci ceva de genul: tu când îţi propui să faci ceva, te implici foarte serios, chiar dacă e vorba de un lucru mărunt. Şi într-adevăr aşa este. Nu prea cunosc jumătăţile de măsură. Şiu că poate suna a clişeu să spun că nu suport superficialitatea, dar adevărul este că nici măcar nu ştiu cum s-ar putea altfel. Dacă vorbesc cu cineva, sunt 100% prezentă, dacă lucrez la un proiect, fac cercetare în cel mai mic detaliu, dacă învăţ un joc nou, respect regulile jocului şi îmi doresc ca toată lumea să le respecte. Şi nu cred că e vorba de perfecţionism. Mai degrabă îmi plac lucrurile bine făcute.

Cum îţi dai seama când dai prea mult din tine?

Cuvintele profei de impro m-au pus pe gânduri mai ales pentru că au venit la ţanc, într-un moment în care aveam nevoie să le aud. După o lungă perioadă în care am învăţat şi experimentat noi şi noi obiceiuri şi deprinderi –  de la alergat la crosuri la yoga, de la cursuri de scriere creativă la improvizaţie, de la cursuri de feminitate la cursuri de dezvoltarea inteligenţei emoţionale – am ajuns într-un punct de împraştiere fizică şi mentală epuizantă.

Cuprinsă de enturiasmul şi curiozitatea noilor începuturi, de emoţiile frumoase asociate noilor experienţe şi de plăcerea de a interacţiona cu oameni noi şi din ce în ce mai interesanţi, am ajuns să mă împart în atât de multe direcţii încât parcă nu mai fac nimic aşa cum simt eu că trebuie făcut ca să fie bine. Adun mormane de cursuri şi cărţi pe care nu reuşesc să le citesc, adun mormane de idei prin caiete pe care nu reuşesc să le transpun pe blog, adun mormane de promisiuni de întâlniri cu vechi şi noi prieteni, pe care nu mai reuşesc să le onorez. Şi mă epuizez. Pe zi ce trece, pasiunii îi ia din ce în ce mai mult loc oboseala şi dorinţa de a ajunge acasă, în pat, şi a lenevi.

Cum îţi dai seama că te împarţi în prea multe direcţii?

Înainte de toate, aş vrea să le recomand tuturor celor care nu au făcut-o deja, să experimenteze cât mai multe. Muzică sau teatru, sport sau meditaţie, cercuri de lectură sau cursuri de dezvoltare a inteligenţei emoţionale, cursuri de educaţie financiară, cursuri de gătit, cursuri de pictură sau de călărie, sau orice altă formă de învăţare sau recreere, pentru autocunoaştere sau pentru recreere.

Dacă ai gustat puţin din fiecare, alege-le pe cele pentru care ai tragere de inimă, pe care le faci cu cea mai multă plăcere, pentru care nu simţi că depui efort, ci pasiunie. Apoi, axează-te pe ele. Dacă te plictiseşti, le poţi schimba în viitor. Şi poţi reveni oricând la ele.

Iar dacă ai reuşi să îţi dai seama că te împarţi în prea multe direcţii înainte să ajungi să te epuizezi, ar fi ideal. Iar dacă nu eşti sigur dacă ai ajuns încă la pragul epuizării, îţi pot da câteva indicii, testate, fără să vreau,  pe propria-mi piele.

Nu te mai ocupi de tine

Probabil cel mai periculos aspect, şi cel mai mare semnal de alarmă, poate lua mai multe forme:

• Nu îţi respecţi orele de somn, sau nu dormi suficient, în mod repetat
• Mănânci la întâmplare, ce nimereşti, uiţi să îţi respecţi mesele principale, mănânci când apuci şi ce apuci, nu ţii cont de valoarea nutritivă a meselor. Seara, când ajungi acasă, rupi frigiderul
• Ai fluctuaţii constante de greutate
• Îţi pierzi condiţia fizică şi tonusul muscular
• Nu ţi-ai făcut analize sau controale medicale în ultimul an
• Nu mai ţii minte când ţi-ai cumpărat ultima dată ceva pentru tine, doar din răsfăţ
• Nu eşti conştient de aspectele de mai sus şi ţi se atrage atenţia asupra lor de către cei din jur.

Nu îţi mai faci timp pentru tine

Timp pentru tine ar însemna ca în seara respectivă să nu îţi faci niciodată planuri, şi nici să nu o ţii rezervată pentru posibile activităţi care ar putea apărea. În această seară ai putea face următoarele:

• Baie cu spumă timp de 2-3 ore
• Pierdut vremea aiurea
• Vizionat filme sau seriale
• Lectură
• Meditaţie
• Pictură sau desen
• Dansat în oglindă
• Făcut curat la pozele din telefon
• Butonat telefon şi vizionat toate filmele cu căţeluşi de pe Facebook şi multe altele.

Nu îţi mai faci timp pentru cei dragi

• Nu ai răbdare să vorbeşti cu părinţii la telefon
• Nu îţi faci timp să te vezi cu prietenii apropiaţi, uneori nici măcar să le răspunzi la mesaje
• Uiţi de zilele de naştere, uiţi să cumperi cadouri, uiţi că lui X nu îi plac ciupercile şi că Y ţi-a mai spus acelaşi lucru de nenumărate ori
• Încep să te irite persoane care mai demult îţi plăceau, fără ca ele să îşi fi schimbat comportamentul faţă de tine
• Te enervezi pe comportamentul căţelului tău, căţel pe care tu l-ai educat şi pentru al cărui comportament eşti direct responsabil.

Nu mai ai timp, energie şi tragere de inimă pentru ceea ce îţi place şi te defineşte cu adevărat

• Deşi ţi-ai descoperit pasiunea pentru scris, lectură, dans sau pictură, nu ai niciodată timp şi energie să începi să faci ceea ce îţi place. Îţi doreşti să te apuci de pasiunea ta, dar azi eşti prea obosit, mâine mai amâni puţin până vine ora somnului, şi tot aşa trec zile, săptămâni şi luni în care începi să rugineşti
• Mergi la concerte, teatru sau alte spectacole şi nu reuşeşti să intri în poveste sau în atmosferă, în reveria frumoasă dată de emoţiile transmise de artişti. Eşti cu mintea în altă parte, şi nu îţi dai seama cum evenimentul fuge pe lângă tine şi se termină înainte să conştientizezi unde eşti
• Nu asculţi piesa nouă de la trupa care îţi place, uiţi de podcastul pe care în trecut îl aşteptai cu nerăbdare, nu mai ai răbdare să vizionezi un videoclip sau un film în întregime.

Te zăpăceşti de cap

• Uiţi de planurile pe care ţi le-ai făcut cu cineva care credea că se poate baza pe tine
• Îţi faci planuri cu două persoane diferite în acelaşi timp
• Îţi pierzi noţiunea timpului, ai impresia că e altă zi a săptămănii, altă oră din zi
• Nu mai ţii minte ce şi cui i-ai povestit
• Faci promisiuni de care nu reuşeşti să te ţii
• Faci acţiuni pe care ţi-ai promis că nu le vei mai face, spui lucruri pe care ţi-ai promis că nu le vei mai spune. Îţi scade puterea de autocontrol
• Nu ai absolut niciun locşor liber în agendă pentru evenimente neprevăzute şi neplanificate.

Cum să faci să te aduni?

Exact la fel cum faci la locul de muncă: prin organizare şi prioritizare. Pasul cel mai important l-ai făcut deja, ai conştientizat unde e problema. Apoi vine citatul acela celebru, legat de momentele în care spunem că nu avem timp: Fiecare persoană are exact acelaşi număr de ore într-o zi ca şi cei din jur. Dacă nu reuşeşti să faci ceva anume, înseamnă că nu a fost o prioritate pentru tine.

Dacă nu ne prioritizăm activităţile şi întâlnirile în funcţie de importanţa pe care o au pentru noi, ajung să ne prioritizeze ele pe noi. De multe ori, răspundem aproape mecanic celui care insistă mai mult sau urlă mai tare, sau reacţionăm la ceea ce ne pare mai urgent decât ceea ce ne pare mai important. Aşa că ar fi indicat să decidem noi ce e cu adevărat important pentru noi, şi să începem de acolo.

Organizează-te folosind o agendă

Am tot evitat să îmi ceez un calendar, dar a venit şi timpul să îi simt utilitatea. O agendă cu un calendar e cea mai simplă metodă de a ţine minte şi programările, şi evenimentele, şi zilele de naştere, şi te asigură că nu vei mai planifica două lucruri în acelaşi timp. În plus, verificând în mod regulat calendarul, îţi reaminteşti constant în ce perioadă eşti şi te poate ajuta la modul în care percepi timpul.

Alocă-ţi în calendar timp pentru tine

Musai. Nenegociabil. Să ai cel puţin o seară pe săptămână timp de pierdut, de lenevit, de meditat, de ce vrei tu. Şi cel mai important: timpul pentru tine nu ar trebui negociat şi schimbat pentru altceva. Nu ar trebui să cedezi acest loc din calendar evenimentelor neprevăzute care vor mai apărea.

Alege 3 activităţi de care să te ţii, şi nu mai multe

Una pentru trup, una pentru minte şi una pentru suflet. E important să poţi fi perseverent şi constant, şi să păstrezi un echilibru între cele 3. Dacă ai ales alergarea pentru trup, nu te mai încărca şi cu înot şi cu pilates şi cu fotbal şi cu sala de fitness. Ţine-te de alergat, iar când te vei plictisi, vei putea schimba. Dar nu le fă pe toate deodată.

Dacă ai ales un curs nou cu care să îţi antrenezi mintea, ţine-te de el. Du-l până la capăt, pune în aplicare ce ai învăţat, şi doar când ai finalizat, începe-l pe următorul. Poate fi tentat să începi noi şi noi cursuri, noi şi noi cărţi de citit, dar până la urmă sunt slabe şansele să le duci pe toate la bun sfârşit, şi destul de crescute şansele să ai în cap o foarte mare varză.

Caută-ţi pasiunea şi exprimă-te. Scrie, pictează, fotografiază, cântă. Arată-te lumii aşa cum eşti. Dar nu le face pe toate deodată. Caută-ţi cea mai potrivită formă de expresie şi fă-ţi curajul de a te expune. Dar nu te pierde în toate direcţiile. Încearcă să mergi cât de departe poţi în direcţia potrivită, cu varianta pe care ai ales-o. Când va veni vremea în care nu te vei mai simţi creativ, o altă formă de expresie te va putea ajuta să te reinventezi.

Ignoră noile evenimente apărute pe Facebook

Sau selectează-le doar pe cele extrem de importante pentru tine şi pe care nu ai vrea să le ratezi nici în ruptul capului. Poate fi chiar foarte dificil, mai ales la cât de multe oferte şi tentaţii tot apar zi de zi. Plus că trăim în epoca FOMO, în care nu putem dormi noaptea de teama că am ratat o activitate extrem de interesantă la care alţii au participat. Dar totuşi, ele vor reapărea. Sau vor mai apărea şi altele, la fel de interesante. Iar cele pe care le vezi acum sunt doar distrageri de la cele pe care le-ai început în trecut, când erau, la rândul lor, proaspete şi atrăgătoare.

Nu mai fă pe martirul

Încearcă să discerni între situaţiile în care cei din jur chiar nu s-ar descurca fără tine şi situaţiile în care ai putea delega. Dacă ai un copil mic, un animăluţ sau un părinte bolnav în grijă, poate te-ar putea ajuta cu reponsabilităţile partenerul sau fraţii.

Poţi încerca să identifici situaţiile în care te împarţi în prea multe direcţii pentru a-i ajuta pe alţii, şi vezi dacă sunt cazuri la care ai putea renunţa:

• colegul nou a ajuns la un nivel la care s-ar putea descurca fără ajutorul tau?
• poţi împărţi din atribuţiile tale şi altcuiva?
• voluntariatul la care participi te împlineşte cu adevărat? face într-adevăr o diferenţa prezenţa ta acolo? ai găsi alte forme de voluntariat în care să te poţi implica cu mai puţin efort sau consum emoţional?

Dez-epuizează-te!

Odihneşte-te! Râzi. Stai degeaba. Pierde vremea. Uită-te pe fereastră. Goleşte-ţi mintea sau pune-o pe pauză. Iar când ai reuştit să te linişteşti şi să te odihneşti, poţi face un pas în spate şi să încerci şi tu să dai din tine doar 80%, lăsând impresia că dai 100%. Şi doar atunci când simţi că faci ceea ce eşti tu cu adevărat şi ce te defineşte, atunci poţi da din tine 180%.

Şi o invitaţie la o pauză de linişte:

Fotografie featured de Yuris Alhumaydy @yrss via Unsplash