Să mă afund în mine, să caut ce-i mai negru
Când dau de rădăcină, să sap şi mai adânc
Să iau durerea-n faţă, s-o spintec şi s-o sfârtec
Să n-am o fibră-n carne ce să nu fi gemut.
Să descos în angoase, să sfâşii anxietăţi
Unde-i mai mare frica, să mă rup în bucăţi
Să-mi ţintuiesc privirea pe ce nu-ndur să văd
Să mă arunc cu capul, să mă zbat şi să dor.
Să iau dracul de coarne, să îl privesc în faţă
Cu fălcile-ncleştate, să-l scuip direct în gură
Să-ngheţe de teroare, de groază să se frângă
Să fiu aşa de vie, să pot să-l strâng în braţe.
Foto: Tima Miroshnichenko, Pexels