Dezleagă-mă din jugul urii tale
Dă-mi voie doar o clipă să respir
Încă dor vânătăile verbale
Furia încă-ncerc să-ți deconspir.
Și nu te-urăsc pe tine că m-ai irosit
Ci mă-urăsc pe mine că am consimțit.
Sub poleiala aroganței și mâniei tale
Ascunsă-i frica, la fel ca ura în curaj
Te văd. Tot rătăcești în puzzle-uri mentale
Fugind de al nesiguranțelor bruiaj.
Și nu te-urăsc pe tine că m-ai acuzat
Ci mă urăsc pe mine că am tolerat.
Și niciun bisturiu în carne nu poate tăia
Cum mă tranșa sarcasmul din ironia ta
Când toxic mă pierdeam cu firea, pe mine mă blamai
Doar tu te lepădai de mine. Când plecam eu, răcneai.
Și nu te-urăsc pe tine fiindcă m-ai ucis
Ci mă urăsc pe mine, fiindcă ți-am permis.
Opriți caruselul, vreau să cobor
Asta nu-i viață, e chin și omor
Nu am curaj să te iubesc, mi-e prea frică de tine
Decât să ne urâm, să ne urăm de bine.
Decât să ne urâm, să ne urăm de bine
Decât să ne urâm, să ne urăm de bine.
Photo by Matthew Henry on Unsplash
