There’s just so much pasthoarding under the crust,in-between the cracksof your fragile sense of worth There’s just so much pastholding you by the throatwaiting for a deep, deep cleaningwaiting to be wiped away Paststored in playlistson dusty CDsstored in dusty boxesgraved with stupid musicstupid lyricsstupid plansstupid promisesand the stupidest gamesthat you’ll never play again’cause who the hell owns a CD player ‘nowadays? Pastcarved in scribblesin the corners of the schoolbook pagesgossip, jokes, grit and hopesflowing through the handwritingof your soulmate-best-friend’s notes(Yup. The one that now looks away when running past you) Pastsketched in the fading picturesof the fading peoplenow fading awayblurring out the outlinesof who they used to bein your…

I’ve been trying to lose weight so I decidedto cut down to half on everything I atehalf calorieshalf carbshalf pizzahalf cakehalf spoon of sugarhalf glass of juiceand kept on counting every gram that I would losebut even though I managed toburn some fat, the weight stuck throughright on my shouldergrowing me olderjust hanging aroundand weighing me downkeeping me bulkyturning me sulkyunable to moveunable to proveto myself and the world aroundthat I could lift my spirit from the ground so I decided once again I would lose weightthis time by cutting down on all of my halfshalf lovers just half sure of how they felthalf friendships half support and half contempthalf…

Clădește-ți curajulsă devii punct de vederedupă alte două puncte:să te scrii cu contursă nu rămâi în aersă nu fii ultimul la coadădupă alte două puncteculcate la pământ.. Unde-au forțat un punct ca gura să îți coasă,unde s-au pus stăpâni pe ultimul cuvântcu-o virgulă dă cursuri noi poveștii tale,doar tu să poți să-i scrii deznodământ. Când între paranteze vor să te reducăfă-ți drum către lumină, și fă din ele scutLinii de pauză de-ndreaptă către tinefă punți de legătură și vezi unde te ducÎn ghilimele de-ndrăznesc să te atârnesă nu dai curs la a lor nebuniedoar tu ai drept să-ți spânzuri între eledefecte, frici și autoironie Pe frunte când te-au tapetat cu…

Din perspectiva pietonului: De ce te bagi ca un bou? Nu vezi că aici e trecere?! Din perspectiva șoferului: E rampă, și trecere de pietoni, și intersecție cu cedează trecerea, și ceață, și întuneric, și absolut toți pietonii sunt îmbrăcați în negru, de nu-i vede nimeni. Din perspectiva pietonului: N-ai loc, dom’le, să treci pe trotuar, că e plin de mașini parcate! Din perspectiva șoferului: N-ai loc, dom’le, să parchezi nicăieri, că garajele-s pline de saci de cartofi, murături și vechituri! Din perspectiva mea: N-a fost aglomerat drumul în fața mea. Doar în spatele meu era coloană. Din perspectiva altor participanți la trafic: Femeie la volan?! De ce mergi cu…

  Cusut de orice început Atârnă sadic un sfârșit Dar nu galopul După scopuri Conduce dansul ca orbit Ci-o curățare De orice stare Da sens la cine-am devenit.   Căci mi-am dat voie să mă scriu Vărsând cerneală virtuală Din litere să reînviu Și să renasc, ca după boală Să râd, să gem, să mă căiesc Să mă dezbrac de neputință Din joc și-angoase să-mpletesc O geană de recunoștință. Imagine delfi de la Rua on Unsplash

  Nu știm să fim empatici când suntem permeabili sau când proiectăm Nu găsim conexiune când ne-ntrecem vorbind, în loc să ascultăm.   Nu îl vedem pe altul când, fără niciun filtru, critica-i integrăm Știm totuși cine suntem când absorbim durerea în loc s-o reflectăm?   Imagine de Lanju Fotografie via Unsplash

  Până când subconștientul Nu devine conștient Ne ghidează inconștient. Îl urmăm obedient   Iar până când acțiunea Nu e ghidată de rațiune Rămâne reacțiune Hrănită cu pasiune.   Până nu luăm viața la trântă Până nu trăim dinadins Vom da vina pe soarta frântă Jurând că așa ne-a fost scris. Imagine featured de Shlag via Unsplash

  Nou început cale deschisă spre-un nou necunoscut   O lume nouă necompromisă departe de trecut.   Percepții noi noi perspective ieri neadevărate   Să cuceresc să mă-ntregesc cu lecții ne-nvățate.   Imagine featured Hansjörg Keller viaUnsplash

  Tot ce-a durut să ardă Printr-un burnout sentimental Tot ce-a iubit rămână Ca panaceu universal.   Și tot ce stă la pândă În umbra labirintului mental Se-arate, nu se-ascundă De braț să mă cuprindă Cu-al său bagaj sentimental Să nu mai fure la cântar.   Scânteia focului lăuntric Prin curaj să icnească Și Sinele cel sănătos Să reînsuflețească Susținut fie de speranță Drag, autonomie În explorări să facă loc La joc și nebunie.   Imagine de  Paul Bulai via Unsplash

  Temperament plin de mister în goana după caracter schimbări mărunte, dar de cursă lungă câte-un minut pe zi, să ne ajungă.   Unde-s rupturi să legăm noduri unde-s frânturi să construim poduri   În agitații să vărsăm pace prin aberații să ne împace   În veci căutând un consens în al nostru continuu nonsens.   Imagine de  Aziz Acharki via Unsplash