Lasă-te în voia sorții Soartă legată la ochi Joacă la limita morții Fără teamă de deochi.   În neștiut te avântă Explorează în incert Pătrunde ce te-nspăimântă Leapădă-te de inert.   Ai curaj, ieși din cătușă Sărută-n necunoscut A zilei de ieri cenușă Nu ești tu. Ai renăscut   Imagine de Marek Piwnicki via Unsplash  

  Azi am chef să mă-mbăt cu soare Între urechi nu vreau poluare Fonică, emoțională Critică disfuncțională Jocuri care nu-s pe față Ține-le la tine-n viață!   Vreau tâmpla să îmi bronzez Pe timpan să-mi tatuez Ce-i binevenit să intre Să-i fac loc la mine-n minte Ce-i perfid, grotesc și hâd Vreau să mă facă să râd!   Imagine de Noah Silliman via Unsplash    

  M-am culcat în noaptea minții Ruptă fiind ca din soare Printre stele și vedete Să las creierii să zboare.   Între REM-uri și non-REM-uri Starea alfa s-o ating Să pierd ale minții trenuri Nicio șansă! să cred tind.    

  Să-mi răzuiesc din minte să-mi nimicesc din cuget să muțesc voci, să nu le mai aud   Să piară amintiri să curăț gânduri să nu mai rezonez cu ce nu sunt.   Să-ndepărtez și să dezinfectez tot ce-mi aduce amar și neputință   Să creez loc să-mi permit să mă joc să mă-nconjor de oameni cu bunăvoință. Imagine de Jr Korpa on Unsplash

  Nu te-ascunde după mască Lasă-ți tâmpla să zvâcnească Inima nu se-aricească Ci în piept să-ți crească.   Lasă dinții să scrâșnească Unghia să scrijelească Lasă pielea să râvnească Buza să-ndulcească.   Mintea nu se zvârcolească Pacea-n schimb să îi tihnească Mantrele să își rostească Să mai ațipească. Imagine featured de Rhett Wesley via Unsplash

  Cea mai vie formă De compasiune enormă Primită-n educația ta Ți-a trece pân’ ti-i mărita.   Și-n familie, și la școală Dup-o trântă, într-o boală Spre cer întinzi brațele Nu ți-or ieși mațele.   Că-i dezastru, că e bai Mai bine nu te plângeai Încearcă să te prefaci Csf, ncsf.   Că-i necaz, că ai dat greș Încearcă s-ascunzi sub preș! Nu te plânge, dragul meu Că la toți ni-i greu.   Imagine de Ali Rizvi via Unsplash

  Unde mă termin eu, și unde-ncepe altul? Ce e prestabilit, și ce-am voie s-aleg? Cum pot s-o dau în bară, dacă nu decid eu? De ce să mă justific? Nu-i în controlul meu!   De unde să ofer, atunci când mă simt stoarsă? De ce ridici sprânceana când iau timp pentru mine? Cum să comunicăm, dacă-mi oferi tăcere? Putem s-avem și spațiu, dar și apropiere?   Imagine de Pierre Leverrier via Unsplash  

  Ceva ce mi-e simpatic la neamul meu dramatic sunt sensurile date de litere-mbrăcate.   Rata plătită de rață Fata cu bujori pe față Casca ce poate căsca Musca ce știe mușca.   Nașul nu își șterge nasul Dânsul nu învață dansul Pasul nu își spune păsul Pe rasu-n cap îl ia râsul.   Sinele se dă pe șine Sfântu’ n-are niciun sfanț Soții se cam țin de șotii Tipa-ncepe a țipa.   O râmă de pus în ramă Un mal ce miroase-a mâl Un val dansând pe un văl Un par legat de un păr.   Șocul de-a bea suc de soc A tranșa te duce-n transă Ca mujdeiul…

  Învață-mă ca pe-o poveste Cu intrigi și punct culminant De smiorcăieli să nu îți pese Să-mi amintești ce-i relevant.   Punctele slabe mi le află Și-ncearcă să nu mi le-apeși Când mă port ca o râzgâiată De mine să-mi reamintești.   Găsește ce-i mai bun în mine Admiră ce mă-nsuflețește Mută-mi atenția pe bine Și ridurile-mi descrețește.   Fotografie de Lucian Dandea

  Printre cercuri, prin pictură Caut sens, găsesc structură Printre jocuri de culoare Liniștile iau amploare   Printre forme, printre linii Mi se șlefuiesc toți spinii A compasului rotire Hașurează o amintire.   Printre tâlcuri dezlegate Și-ntre forme închegate Creionez hârtii pătrate Cu vulnerabilitate.     Imagine featured de  Jayshree Sharma via Unsplash