Vreau să scriu un poem de iubire
dar nu știu dacă știu iubi.
Nu știu dacă mi-am știut iubi iubiții
nu știu
dacă i-am adorat
dacă i-am alinat
sau dacă doar i-am atârnat
de săgeata lui Cupid
cu părțile care dor
petrecute direct prin tăiș
nu știu
dacă i-am agasat
dacă i-am agresat
sau dacă doar m-am agățat
de lumina difuză din ei
ca de-un girofar al salvării
roșu-albastru
roșu-albastru
roșu-albastru
să-mi panseze cineva neputința!
Nu știu
să caut green flags printre steaguri
roșii-albastre
roșii-albastre
roșii-albastre
mai bine m-aș băga în galerie la Steaua.
Nu știu dacă mi-am știut iubi prietenii
nu știu
cum pot ține give-and-take-ul în echilibru
fără să cuantific
nu știu
când clădesc un acasă cu ei
sau doar fug de singurătate în ei
când scuip propria-mi reflexie mânjită din ei
țintuind arătătorul spre ei
când nu-mi pot recunoaște scăpările
proiectând
acuzând
deflectând
și lăsându-i în urmă
când oglinda lor crapă
sub greutatea narcisismului meu.
Nu știu dacă mi-am știut iubi părinții
nu știu
dacă-i pot iubi
ca persoane distincte
cu vise distincte
și frici distincte
și regrete distincte
nu știu
dacă-i cioplesc din instincte
ca pe un aluat întărit
a cărui extensie am devenit eu
al cărei extensii au devenit ei
frământându-mă
frământându-mă
mă frământ
probând
noi contururi, noi matrițe, noi corsete
orice
ce nu seamănă cu ei
până pușcă și crapă și cade de pe mine
orice
ce nu seamănă cu ei.
Nimic nu-mi vine bine
din ce nu seamănă cu ei.
Nu știu dacă te știu iubi așa cum meriți
dar știu
că tu mă știi iubi mai mult decât merit,
tu știi
să decojești scoarța de pe mine
știi să-mi pui măștile în cui când mă-ntorc la tine
și chiar nu-mi pasă
că nu avem valori comune
că nu mergi la terapie
sau că nu reciți din cele 5 limbaje ale iubirii.
Ce știu
seara, când mă-ntorc la tine,
dându-mi jos de pe umeri ziua ce-a trecut
e că sunetul de pe gresie
al lăbuțelor tale
când îmi vii în întâmpinare
e acasă.
Imagine featured de by Valeriia Miller