Vreau să prind ziua în care nu te vei mai plânge

Vreau să prind ziua în care vei lua lopata şi vei curăţa zăpada din faţa scării tale. Fără să pui poze pe net, revoltat, fără să te plângi de primar şi de vecini. Să o faci ca să îţi fie ţie bine, să nu îţi mai patineze roțile, să nu îţi mai alunece tocurile.

Vreau să prind ziua în care vei suna la Primărie să anunţi că au uitat să stingă luminile stradale pe timp de zi. Să anunţi că un copac îndoit de furtună e pe punctul să cadă, şi riscă să lovească pe cineva. Fără să laşi comentarii pe Facebook cu Alooo Primăriaaaa. Să chiar dai un telefon, sau să faci o sesizare online (pentru Cluj-Napoca poți face sesizări aici).

Vreau să prind ziua în care vei dona o plăsuţă cu alimente sau hăinuţe pentru familia aia nevoiaşă cu mulţi copii. Fără să-i întrebi dacă n-au auzit de contracepţie, fără să-i judeci pentru situaţia în care au ajuns.

Vreau să prind ziua în care vei suna la Ambulanţă pentru omul căzut pe trotuar. Fără să verifici ce etnie are, fără să verifici dacă miroase a băutură înainte de a lua decizia de a suna.

Vreau să prind ziua în care îţi vei aprecia angajatorul care ţi-a oferit un loc de muncă. Şi îţi vei aprecia colegii de la care, vrei, nu vrei, tot ai ceva de învăţat. Fără să te plângi de şeful, fără să spui cum ai face tu lucrurile mai bine dacă ai fi în locul lui. Iar dacă chiar le-ai face mai bine, vreau să te văd încercând să schimbi ceva. Sau vreau să te văd lucrând la proiectul tău.

Vreau să prind ziua în care îţi vei aprecia sincer partenerul. Vreau să te aud spunând toate motivele pentru care l-ai ales pe el, vreau să te aud exprimându-ţi fericirea de a-l avea alături, vreau să aud cum îl susţii şi îl admiri. Nu mai vreau să te aud criticându-l, cicălindu-l, făcându-i reproşuri în public şi bârfindu-l de faţă cu prietenii. Iar dacă relaţia nu te împlineşte, vreau să te văd plecând de acolo. Acum.

Vreau să prind ziua în care le vei mulţumi părinţilor tăi. Vei empatiza cu viaţa pe care au dus-o, cu schimbările radicale prin care au trecut şi la care s-au adaptat cum au putut. Vei înţelege că multe din lucrurile pe care nu ţi le-au oferit, nu le-au primit nici ei niciodată, şi din cauza asta nu au ştiut să ţi le ofere. Fără să îi critici pentru ce nu ţi-au dat, fără să îi compari cu alţii care poate au oferit mai mult.

Vreau să prind ziua în care îţi vei asuma responsabilitatea pentru viaţa ta. Nu vei mai căuta aliaţi şi duşmani, nu vei mai da vina pe alţii pentru ce ţi-au făcut sau cum te-au făcut să te simţi. Vreau să te văd citind o carte, participând la un seminar, înscriindu-te la un curs de dezvoltare personală, să te văd cu pixul şi cu hârtia în mână, făcând eforturi continue pentru a-ţi îmbunătăţi starea şi relaţiile cu cei din jur.

Vreau să prind ziua în care nu te vei mai plânge că nimeni nu face nimic. Vreau să te văd implicându-te activ ca voluntar. Vreau să te văd citind poezii bătrânilor de la azil, jucându-te cu copiii de la centrele de plasament, ajutând o familie nevoiaşă, umplând un Shoebox cu cadouri, donând câţiva lei pentru o campanie sau o cauză în care crezi. Acela va fi momentul în care cineva va face ceva.

Vreau să prind ziua în care vei face cerere pentru parcare la Primărie înainte să blochezi intrarea în scară, parcând pe trotuar. Vreau să prind ziua în care vei duce plasa de pânză în geantă, pentru a nu mai cumpăra încă o pungă de plastic de la magazin. Vreau să prind ziua în care vei sta la rând fără să încerci să te bagi în față. Vreau să prind ziua în care vei sta la semafor până se face verde. Vreau să prind ziua în care în loc să te plângi că nu îți ajung banii, vei cumpăra două banane pentru bătrânul care cerșește pe trotuarul de beton. Vreau să prind ziua în care în loc să comentezi cu sarcasm pe Facebook, începi să schimbi ceva.

Pentru că în ziua în care nu te vei mai plânge, vei ieşi din starea de victimă. Şi vei realiza că până atunci tu ai fost propriul tău călău.