Despre Autorul Moral al Accidentului

Imaginează-ţi că e început de Octombrie, că se întunecă devreme şi e răcoare afară. Imaginează-ţi că te îndrepţi grăbit spre casă, zgribulit, abia aşteptând să faci o baie şi să te bagi în pat să te încălzeşti.

Când cobori din autobuz, imaginează-ţi că vezi o fată. O tânără de vreo 19 ani, aşezată pe o valiză mare, înconjurată de oameni. O copilă care plânge. Printre plânsete şi sughiţuri, nici nu reuşeşti să desluşeşti ce spune. Te ajută oamenii din jur, care stau de ceva vreme pe lângă ea. E o fată din Brăila, care a venit la Cluj să înceapă a doua zi Facultatea. Găsise o chirie convenabilă în ziar, se înţelesese cu proprietarul la telefon, şi venise singură în acest oraş necunoscut, cu bagajele după ea, gata-gata să se mute şi să înceapă şcoala.

Numai că… proprietarul apartamentului a găsit un alt chiriaş între timp. Cineva a venit şi a plătit mai mult, aşa că era păcat să fie fraier şi să nu profite. A luat banii de la cel care a dat mai mult, şi nici măcar nu s-a sinchisit să o anunţe pe fată să îşi caute chirie în altă parte.

Iar fata noastră s-a trezit seara în frig, cu valizele după ea, străină într-un oraş nou în care nu cunoştea pe nimeni, într-un loc mult prea departe de casă. De dimineaţă un copil care abia a terminat liceul, mândria părinţilor care merge la facultate în Cluj, iar seara – a nimănui, în stradă, într-un cartier străin, într-un oraş străin, lovită de un comportament străin de orice urmă de umanitate. Aştepta autobuzul care să o ducă la gară, locul în care plănuia să doarmă până a doua zi când va putea lua trenul să se întoarcă acasă.

Din fericire, fata nu a dormit în acea noapte în gară. Un bătrânel s-a încăpăţânat să nu plece de lângă ea. A invitat-o să doarmă la el, dar din ruşine sau din frica de a dormi în casa unui necunoscut, fata a refuzat în repetate rânduri. Bătrânelul nu s-a dat bătut, şi-a chemat şi soţia la negocieri, şi nu s-au întors acasă decât atunci când fata a acceptat să îi însoţească. Aproape happy end, am putea spune, pentru eroina care a cunoscut în câteva ore şi o lipsă de umanitate de cea mai joasă speţă, şi un altruism încăpăţânat al unor necunoscuţi care nu îşi doreau decât să ajute.

Bine ai venit la Cluj-Napoca!

Această poveste nu e doar un exerciţiu de imaginaţie. E inspirată dintr-o poveste reală pe care mi-a povestit-o tata. E forma poveştii pe care a vazut-o cu ochii lui acum doi ani de zile, dar care se repetă în fel de fel de forme, în fiecare zi. Studenţi, angajaţi sau familii care sunt date afară din chirii pentru că veniturile lor nu ţin pasul cu scumpirile exponenţiale ale chiriilor. Tineri veniţi din toată ţara la unul din cele mai cool festivaluri din Europa, dormind pe băncile din Parcul Central, pentru că apartamentul rezervat online de fapt nu există, sau a fost ocupat de cineva care a dat mai mult. Străini purtaţi în zig-zag cu taxiul prin tot oraşul, să iasă preţul cursei de 5 ori faţă de valoarea reală. Instructori plătind din buzunarul propriu sala închiriată pentru cursul la care s-au încris 12 persoane, dar n-au făcut act de prezenţă decât 3. Manageri şi HR-işti pierzând timp să pregătească interviuri cu candidaţi care nu se mai prezintă, fără să sune să anuleze interviul. Voluntari care se înscriu pe listă, dar care nu mai apar la activitate.

Cine este autorul moral al accidentului?

Pe grupurile de Facebook gen Info Trafic se dezbate adesea despre autorul moral al accidentului. Adică legea poate spune ca X este nevinovat pentru că s-au buşit Y şi Z, dar de fapt Y l-a lovit pe Z din cauză că l-a evitat pe X care făcea o bulibăşeală. Legea îl va pedepsi pe Y, iar autorul moral al accidentului, X, va scăpa cu cel mult o muştruluială pe Facebook.

În toate exemplele de mai sus, şi în multe alte situaţii, vinovaţii morali nu pot fi acuzaţi din punct de vedere legal pentru problemele cauzate. Să-ţi iei măsuri de precauţie e cam tot ce poţi să faci pentru a evita să ajungi victimă în astfel de scenarii. În rest – încredere şi planuri de rezervă.

Nu poate veni Poliţia să te certe că ţi-ai închiriat apartamentul celui care a dat mai mult, şi nici să te ia la rost că n-ai anulat rezervarea la care nu te-ai prezentat, iar chelnerii ţi-au ţinut masa în timp ce alţi clienţi stăteau în picioare. În schimb, poţi deveni tu propriul tău poliţist, atunci când încerci să anticipezi posibilele urmări ale acţiunilor sau inacţiunilor tale. Să te gândeşti cât ai dormi de liniştit în pătuţ la căldurică, ştiind că o fată pe care ai fraierit-o doarme singură, pe valize, în gara unui oraş străin. Să te întrebi cum te-ai simţi dacă ar fi copilul tău în locul ei. Să te întrebi dacă oamenii care s-au bazat pe prezenţa ta se vor descurca şi fără tine. Să te întrebi dacă e absolut necesar să câştigi ceva în detrimentul altcuiva. Să te întrebi dacă vrei ca alţii să vadă în tine proprietarul lacom sau bătrânelul sufletist.

Iar Cluj-Napoca dragă, ţie îţi tot dedic piesa asta: