Am obosit. Am obosit să mă trezesc în fiecare dimineață la 6, să scot cățelul la plimbare printre betoane și gunoaie. Am obosit să-i spun să lase asta, să lase aia, să nu pună nasul, să nu ia cu gura. Pentru că strada e plină, plină de gunoaie lăsate de gunoaiele care suntem. Am obosit să plimb cățelul pe betoane, pentru că nu a fost amenajat niciun spațiu de joacă pentru căței la o distanță rezonabilă de locuința mea. Am obosit să aud lamentările babelor cocoțate la ferestre, care se plâng că plimb cățelul pe trotuarul lor. Mă duc cu gândul la celebra primăriță care a donat terenul ei pentru…
-
-
Frici şi fobii. Despre cum m-a învăţat un ursuleţ de pluş să-mi transform fobia în iubire
De când mă ştiu, am avut fobie de câini. Te-a muşcat vreodata vreun căţel? Te-a atacat vreunul? Asta mă întreba toată lumea. Nu am avut nicio experienţă traumatizantă cu vreun câine. Şi nu am înţeles niciodată de unde mi se trăgea frica asta inexplicabilă. Cert e că de fiecare dată când vedeam un căţel, fie el micuţ, cu fundiţă şi ţinut în lesă, mă paraliza frica şi aveam o reacţie exagerată, uneori isterică, chiar şi în cazul în care animăluţul nici nu mă băga în seamă. Ce este frica? Frica este definită ca o emoţie pe care o simte omul în momentul în care percepe un pericol sau o ameninţare concretă.…
-
Despre Universuri Paralele și Alți Demoni
De când mă știu, m-au fascinat filmele și cărțile despre Universuri Paralele, despre călătorii și salturi dintr-un Univers în altul, despre infinitatea de posibilități la care ne deschidem prin fiecare alegere pe care o facem, sau pe care nu o facem. Mr. Nobody este unul din filmele mele preferate, un film în care personajul principal are abilitatea de a-și vedea fiecare fir al vieții care se țese în funcție de fiecare decizie importantă pe care o ia. Coherence și Another Earth sunt filme despre lumi paralele, în care personajele își întâlnesc propriile variații venite din Universuri Alternative. Dar nu despre aceste Universuri Paralele voi scrie azi. Voi scrie despre Universurile…
-
Cum te simți? Checklist emoțional
Ți se pare ciudat dacă te-am întrebat Cum te simți? Așa încep versurile uneia dintre piesele mele preferate de la Travka. Poate că nu ni se pare ciudat, și totuși, e o întrebare la care de multe ori nu știm să răspundem. Mă simt bine, mă simt nașpa, mă simt ok, mă simt de cacao. Dar care e exact emoția pe care o simțim într-o anumită situație încărcată pozitiv sau negativ? Sau, mai bine spus, care sunt emoțiile pe care le simțim? Pentru că arareori avem o singură emoție legată de o experiență. Cu cât e mai complexă trăirea, cu atât sunt mai multe emoții la mijloc. Cum știm cum…
-
Cine e responsabil pentru cum ne simţim?
Sunt peste tot, te urmăresc, nu poţi scăpa de ele: citatele inspiraţionale de tip Nu eşti responsabil pentru emoţiile altora, şi nici ceilalţi nu sunt responsabili pentru emoţiile tale. Doar tu eşti responsabil pentru ceea ce simţi. Te încurajează şi te culpabilizează deopotrivă. Să le luăm pe rând: Doar tu eşti reponsabil pentru ceea ce simţi La un interviu ţi se spune că facultatea pe care ai absolvit-o e slabă. Te simţi umilit/ă. O persoană pe care o placi îţi spune că nu este interesată de tine. Te simţi respins/ă. Prietenii îşi fac planuri în care nu te includ. Te simţi singur/ă. Copilul tău spune cu voce tare în magazin…
-
De ce minţim? Linia fină dintre adevăr şi minciună
Citind o carte despre iertare, am dat peste un exercițiu interesant: dacă vrei să verifici dacă chiar ai iertat pe cineva, reconstruiește scena în mintea ta. Scena în care ai fost nedreptățit, în care cineva s-a purtat urât sau ți-a provocat orice fel de neplăcere. În momentul în care reconstruiești în minte această scenă, dacă ai o atitudine neutră, detașată sau chiar un sentiment pozitiv față de acea persoană, înseamnă că ai iertat cu adevărat. Dar dacă revin sentimentele negative şi starea ta se înrăutăţeşte, mai ai încă de lucru. Făcând acest test referitor la diferite persoane și situații din trecut, îmi vine în minte o situaţie în care am…
-
Gelozie vs. Invidie. Ştii să faci diferenţa?
Cea mai dificilă etapă în editarea acestui articol a fost să găsesc imagini potrivite. De ce nu vrea nimeni să fotografieze toate tipurile de emoții? Chiar numai fericire și zâmbete recunoaștem că avem în noi? Sau poate cei ce se lasă fotografiați numai asta afișează? Noroc cu fotografiile cu copilași, ei încă nu au învățat să se cenzureze. De emoţiile ăstea negative, săracele, tot încercăm noi să fugim. Nu doar vrem să le alungăm, ci îi mai şi arătăm cu degetul pe cei care le manifestă sau îndrăznesc să le exprime. De câte ori ai auzit, sau de câte ori ai rostit chiar tu texte de genul: Ai vazut cât…
-
Ți-am fisurat barierele de protecție
Ți-ai pus șapte cojoace peste suflet. De parcă ai putea să poți să îl ascunzi. Ți-ai pus șapte cojoace peste suflet. Cu șapte cojoace încerci să ții căldura înăuntru, dar din afară să pari impenetrabil. Nu vrei să ți se vadă rănile, mai bine le ascunzi. Le ascunzi până și de tine însuți. Cine nu face la fel? Dacă le lași la vedere, oricine poate scormoni în ele. Te ascunzi după umor să îți maschezi anxietatea Ai în tine o neliniște permanentă, un disconfort, o teamă fără obiect. O apăsare și o tensiune difuză, dar continuă. Te simți inconfortabil când e lumina pe tine, așa că o muți pe o…
-
Dar pe bărbații noștri cine îi învață cum să se comporte cu femeile?
Ideea acestei porții de înțelepciune a pornit de la o postare de pe un grup de femei de pe Facebook: Desigur, dacă ar fi toți la fel cu cei doi de mai sus, am vrea unul mai rocker, sau unul mai spiritual, sau unul mai glumeț. Și desigur, nu credem că toţi bărbaţii sunt la fel, și nici nu ne-am dori lucrul ăsta. Ce ne-am dori, în schimb, e să fim tratate altfel de marea majoritate a lor. Sunt mulți bărbați care se poartă cu delicatețe și repsect cu femeile din viața lor, dar sunt mult mai mulți cei ce nu prea știu să o facă. Și acum că stau…
-
Știu oamenii cât sunt de iubiți atunci când sunt extrem de dificili?
L-am visat pe unchiul meu care a plecat dintre noi acum vreo 20 de ani. Era fratele mai mic al lui tata, și erau destul de apropiați, deși se certau zilnic. Avea vreo 40 de ani când l-au găsit cu capul căzut pe masă, dinții crăpați de la impactul cu marginea mesei, corpul deja înțepenit. Tata era ferm convins că îi auzea inima bătând, deși cei de la Ambulanță i-au tot explicat că e o iluzie, că de fapt își auzea propria inimă. Degeaba, el refuza să creadă. L-au găsit într-o dimineață în garsoniera în care locuia singur. Muzica zbiera la maximum, ușa era deschisă, iar pe masă au găsit…