If you could pick your very favourite human then would you pick yourself?   If you could pick the pieces into which you shattered and glue them back together would you rebuild yourself? Just as you were – with scars, and guilt, and clutter – or would you rather remake yourself from scratch? Forge a complete new stranger, all polish, virtue, glitter, stripped bare from all your wreckage – but would they be yourself? Would they reflect the version you are proudly displaying or would they have to pick from catalogues of selves you pin to your to-do list but you delay becoming? Which version is yourself?   If you could…

Mă iubește/ Nu mă iubește Mă iubește/ Nu mă iubește   I. Afecțiune fizică – Atingere: Te lipești de conturul picioarelor mele cum se lipește nostalgia de poeți. Te lipești de conturul picioarelor mele și lipești fobia ta de oameni de fobia mea de căței.   Cârlionții tremurânzi și ochii îi lipești drept pe sufletul meu. Să mai dai o șansă omenirii, să te dezlipești de-amintirea altor oameni, de-amintirea a ce ți-au făcut și nu-mi poți povesti, și ca o speranță te lipești de conturul picioarelor mele.   Mă iubește/ Nu mă iubește Mă iubește/ Nu mă iubește   II. Cadouri N-ai făcut veci gesturi mărețe nu m-ai răsfățat cu…

Îmi plac cartofii prăjiți – and I cannot lie Gusturile nu se discută. Nici gustările nu se discută: E comfort food-ul meu din copilărie Mângâie răni cu un pic de picanterie Grijile să-mi bălăcesc în ulei – Cum ar fi viața mea fără cartofii mei? Îți place să mă rănești intenționat – and you cannot lie Gusturile nu se discută Nici urmările nu se discută Am cicatrici în formă de perfecțiune Le scrijelești doar ca simplă variațiune Ura cu carnea să mi-o reîntregești Cum ar fi viața ta dac-ai înceta să mă umilești? Îți place să mă rănești intenționat Dar gusturile nu se discută, nu-i așa? Foto credits

Vreau să scriu un poem de iubiredar nu știu dacă știu iubi. Nu știu dacă mi-am știut iubi iubițiinu știudacă i-am adoratdacă i-am alinatsau dacă doar i-am atârnatde săgeata lui Cupidcu părțile care dorpetrecute direct prin tăișnu știudacă i-am agasatdacă i-am agresatsau dacă doar m-am agățatde lumina difuză din eica de-un girofar al politiei sau al salvăriiroșu-albastruroșu-albastruroșu-albastrusă-mi panseze cineva neputința!roșu-albastruroșu-albastruroșu-albastru –mai bine m-aș băga în galerie la Steaua. Nu știu dacă mi-am știut iubi prieteniinu știucum pot ține give-and-take-ul în echilibrufără să cuantificnu știucând clădesc un acasă cu eisau doar fug de singurătate în eicând scuip propria-mi reflexie mânjită din eițintuind arătătorul spre eicând nu-mi pot recunoaște scăpărileproiectândacuzânddeflectândși lăsându-i în…

Nu pot zâmbi căci am uitat să-mi dau pe ten cu cremă hidratantă iar de-aș schița cel mai fin dintre zâmbete chipul mi s-ar fărâmița în sute de spărturi când pielea netedă și-ntinsă ce mă conține toată e-o pojghiță pe suprafața unui lac ce dă să-nghețe. De-ar fi s-arunce cineva cea mai măruntă pietricică s-ar nimici în mii și mii de ciobulețe la fel ca suprafața fericirii mele. Imagine featured de Photo by Sergey Pesterev via Pexels