I asked chatGPT to write a poemit gave me kindergarten rhymes lacking in depth;I asked chatGPT if it would steal my jobit reassured me: It won’t happen, I am here to help! I ask chatGPT: What are the questionsmost people ask you, late at night, when no one’s there?it listed lovers, feelings, exes, toxic patternscures for hemorrhoids, heartbreak, shame, fear and regret. Also, VERY specific questions, including:If I scream into the void, does the void scream back, or does it just quietly judge me?Do planets get jealous of each other?Is it normal to sneeze every time I see a picture of Nicolas Cage?Do penguins ever look up at the sky…
-
-
Deep Cleaning for Your Inner Hoarder
There’s just so much pasthoarding under the crust,in-between the cracksof your fragile sense of worth There’s just so much pastholding you by the throatwaiting for a deep, deep cleaningwaiting to be wiped away Paststored in playlistson dusty CDsstored in dusty boxesgraved with stupid musicstupid lyricsstupid plansstupid promisesand the stupidest gamesthat you’ll never play again’cause who the hell owns a CD player ‘nowadays? Pastcarved in scribblesin the corners of the schoolbook pagesgossip, jokes, grit and hopesflowing through the handwritingof your soulmate-best-friend’s notes(Yup. The one that now looks away when running past you) Pastsketched in the fading picturesof the fading peoplenow fading awayblurring out the outlinesof who they used to bein your…
-
Guilty pleasures
Îmi plac cartofii prăjiți – and I cannot lie Gusturile nu se discută. Nici gustările nu se discută: E comfort food-ul meu din copilărie Mângâie răni cu un pic de picanterie Grijile să-mi bălăcesc în ulei – Cum ar fi viața mea fără cartofii mei? Îți place să mă rănești intenționat – and you cannot lie Gusturile nu se discută Nici urmările nu se discută Am cicatrici în formă de perfecțiune Le scrijelești doar ca simplă variațiune Ura cu carnea să mi-o reîntregești Cum ar fi viața ta dac-ai înceta să mă umilești? Îți place să mă rănești intenționat Dar gusturile nu se discută, nu-i așa? Foto credits
-
Despre iubire în neștire
Vreau să scriu un poem de iubiredar nu știu dacă știu iubi. Nu știu dacă mi-am știut iubi iubițiinu știudacă i-am adoratdacă i-am alinatsau dacă doar i-am atârnatde săgeata lui Cupidcu părțile care dorpetrecute direct prin tăișnu știudacă i-am agasatdacă i-am agresatsau dacă doar m-am agățatde lumina difuză din eica de-un girofar al politiei sau al salvăriiroșu-albastruroșu-albastruroșu-albastrusă-mi panseze cineva neputința!roșu-albastruroșu-albastruroșu-albastru –mai bine m-aș băga în galerie la Steaua. Nu știu dacă mi-am știut iubi prieteniinu știucum pot ține give-and-take-ul în echilibrufără să cuantificnu știucând clădesc un acasă cu eisau doar fug de singurătate în eicând scuip propria-mi reflexie mânjită din eițintuind arătătorul spre eicând nu-mi pot recunoaște scăpărileproiectândacuzânddeflectândși lăsându-i în…
-
Pojghiță
Nu pot zâmbi căci am uitat să-mi dau pe ten cu cremă hidratantă iar de-aș schița cel mai fin dintre zâmbete chipul mi s-ar fărâmița în sute de spărturi când pielea netedă și-ntinsă ce mă conține toată e-o pojghiță pe suprafața unui lac ce dă să-nghețe. De-ar fi s-arunce cineva cea mai măruntă pietricică s-ar nimici în mii și mii de ciobulețe la fel ca suprafața fericirii mele. Imagine featured de Photo by Sergey Pesterev via Pexels
-
Incomplete
I’ve been trying to lose weight so I decidedto cut down to half on everything I atehalf calorieshalf carbshalf pizzahalf cakehalf spoon of sugarhalf glass of juiceand kept on counting every gram that I would losebut even though I managed toburn some fat, the weight stuck throughright on my shouldergrowing me olderjust hanging aroundand weighing me downkeeping me bulkyturning me sulkyunable to moveunable to proveto myself and the world aroundthat I could lift my spirit from the ground so I decided once again I would lose weightthis time by cutting down on all of my halfshalf lovers just half sure of how they felthalf friendships half support and half contempthalf…
-
Exercițiu de punctuație
Clădește-ți curajulsă devii punct de vederedupă alte două puncte:să te scrii cu contursă nu rămâi în aersă nu fii ultimul la coadădupă alte două puncteculcate la pământ.. Unde-au forțat un punct ca gura să îți coasă,unde s-au pus stăpâni pe ultimul cuvântcu-o virgulă dă cursuri noi poveștii tale,doar tu să poți să-i scrii deznodământ. Când între paranteze vor să te reducăfă-ți drum către lumină, și fă din ele scutLinii de pauză de-ndreaptă către tinefă punți de legătură și vezi unde te ducÎn ghilimele de-ndrăznesc să te atârnesă nu dai curs la a lor nebuniedoar tu ai drept să-ți spânzuri între eledefecte, frici și autoironie Pe frunte când te-au tapetat cu…
-
Decât să-ți pui coarne de ren, mai bine-ți pui cauciucuri de iarnă
Din perspectiva pietonului: De ce te bagi ca un bou? Nu vezi că aici e trecere?! Din perspectiva șoferului: E rampă, și trecere de pietoni, și intersecție cu cedează trecerea, și ceață, și întuneric, și absolut toți pietonii sunt îmbrăcați în negru, de nu-i vede nimeni. Din perspectiva pietonului: N-ai loc, dom’le, să treci pe trotuar, că e plin de mașini parcate! Din perspectiva șoferului: N-ai loc, dom’le, să parchezi nicăieri, că garajele-s pline de saci de cartofi, murături și vechituri! Din perspectiva mea: N-a fost aglomerat drumul în fața mea. Doar în spatele meu era coloană. Din perspectiva altor participanți la trafic: Femeie la volan?! De ce mergi cu…
-
The gambler that turned red hearts into spades
I’m choking in my own shame blame pain the clashes in my brain guilt spinning with no aim and thoughts I cannot tame lit by this rotten flame called lover’s game. So F-ing lame. ’cause sometimes we’re idiots sometimes we’re fools sometimes we’re playing denying all rules and sometimes we’re gambling with a loved one’s heart the scars in their gaze become ink in our art. Teach me words I’ve never spoken Don’t give meaning to demeaning Left unsaid they’ll keep me choken Don’t use silence as your violence Glue my verses to your curses Don’t give blame my shape or name Talk me witty, spare the…
-
Cutremur în piele
Mă cutremur în așternuturi și în piele. La loteria atacurilor de panică lozul câștigător vine când te-ai simțit prea bine un timp un pic prea lung. Talpa desculță pe lama de cuțit își caută pasul spre un echilibru mai puțin casant: cât să mă expun, și câtă panică pot duce? și cât să evit, fără să ratez să trăiesc? Cioburile a ceea ce am fost mă-njunghie în coastă și-n pântec Membrana firavă în care mă redefinesc naște goluri, scuipat, sânge, lacrimi, amar și iar cioburi Sufletul în mine rage Nu mai vreau zbucium, vreau pace Nu mai vreau zbucium, vreau pace Nu mai vreau zbucium, vreau pace Nu mai…
