L-am visat pe unchiul meu care a plecat dintre noi acum vreo 20 de ani. Era fratele mai mic al lui tata, și erau destul de apropiați, deși se certau zilnic. Avea vreo 40 de ani când l-au găsit cu capul căzut pe masă, dinții crăpați de la impactul cu marginea mesei, corpul deja înțepenit. Tata era ferm convins că îi auzea inima bătând, deși cei de la Ambulanță i-au tot explicat că e o iluzie, că de fapt își auzea propria inimă. Degeaba, el refuza să creadă. L-au găsit într-o dimineață în garsoniera în care locuia singur. Muzica zbiera la maximum, ușa era deschisă, iar pe masă au găsit…

Furia e un dar. Așa spune Urma în titlul unuia dintre cele mai faine albume, Anger as a gift. Și mare dreptate are. Ne-am obișnuit să condamnăm furia, și mai ales pe cei care o exprimă. Că de simțit, o simte toată lumea. Nici nu-i de mirare, cultura Happy Happy Joy Joy e pe toți pereții, și ești blamat dacă nu aderi la ea și îți permiți să simți emoții negative. Fii și tu mai fericit! M-am săturat să îți văd fața de om depresiv. Așa arăți în fiecare dimineață de parcă ai ratat din nou sinuciderea. Și dacă cumva ești și femeie, pfai! Inacceptabil să fii furioasă, să te opui, să…

Mă trezeşte-a Bisericii muzică divină Popa, la megafon, vrea să strângă avere. Face aluzii că ar vrea să vină Primăvara în a mea încăpere. Trag draperia să intre lumină Praful dansează cu soarele-n surdină Deschid fereastra, mut perdeaua din şină Vecinul de lângă prăjeşte slănină, Mi se-ndoaie nasul de-a lui matinală rutină Mâncarea lui miroase a durere Acum căsuţa mea de putoare e plină. Putoarea face o amintire să-mi revină: De ziua mea am vrut să-mi cumpăr maşină Dar a venit PSD la putere. Photo by Diana T. Photography