multumesc. cu drag
De făcut

Mulţumesc; Cu drag

  • 30
  •  
  •  
  •  
  •  
    30
    Shares

Mă amuză antipatia pe care o manifestă un prieten în momentul în care i se răspunde Cu drag la orice banal Mulţumesc. “De ce îmi spune vânzătorul de la magazin Cu drag pentru fiecare baton de ciocolată cumpărat? Ce e cu hipstereala asta de a răspunde Cu drag pentru orice?”

Un articol legat de blocajul energetic pe care îl manifestăm atunci când mulţumim (sau ni se mulţumeşte) începe cam așa:

Cuvintele sunt energie. Tot ceea ce te înconjoară este energie, iar cuvintele nu fac excepție[…] Ceea ce te invit să conștientizezi odată ajuns în acest punct este faptul că de fiecare dată când vorbești emiți energie înspre exterior.

Mi-au rămas în minte cele 3 tipuri de răspuns la mulțumiri asupra cărora atrage atenţia autorul. Obişnuiam şi eu să răspund cu N-ai pentru ce la orice Mulțumesc şi să minimizez efortul depus sau gestul făcut pentru celălalt. Acum învăţ să mă dezvăţ.

Ce faci cu energia pe care o primeşti când ţi se mulţumeşte?

o blochezi? (Mulţumesc – Nu ai pentru ce, Pentru nimic)

O cantitate de energie cu vibraţie înaltă vine înspre tine, iar tu o blochezi. Motivul? Nu ştii să te bucuri de aprecierea care ţi se oferă, sau nu vrei să o primeşti. Poate consideri că nu o meriți.

o accepți? (Mulţumesc – Cu plăcere, Cu drag)

Se întâmplă atunci când ştii și îți dorești să primeşti energia pozitivă care îţi este adresată. Deci știe el vânzătorul ce știe atunci când îți răspunde Cu drag 🙂 

o accepți și o reflectezi? (Mulţumesc – Şi eu îţi mulţumesc)

Tipul de răspuns care primeşte energia şi o face să circule. Probabil cea mai rar întâlnită formă de răspuns. Pentru că ni se pare penibil să mulţumim pentru o mulţumire.

multumesc, cu drag
Fotografie de Vince Fleming – Unsplash

Dacă doreşti să citești articolul integral, îl găseşti aici: Cum să răspunzi atunci când altcineva îţi spune Mulţumesc

De ce nu ştim să primim apreciere?

Mi-am propus să fac mai puţine reproşuri şi să arăt mai multă apreciere. E un gest pe care trebuie să îl fac voit şi conştient, pentru că nu îmi vine în mod natural. Şi am rămas surprinsă de cât de des sunt resprinse mulţumirile, parcă din automatism. Şi suntem atât de obişnuiţi cu asta, încât nici nu mai conștientizăm respingerea.

Din cei pe care i-am urmărit, unii îmi răspund Cu plăcere, sau Cu drag. Acceptă.

Dar majoritatea nu primesc aprecierea. O resping. Eu spun Mulţumesc pentru masă iar mama răspunde Nu a fost prea sărată mâncarea? Eu spun Mulţumesc pentru ajutor, iar colegul îmi răspunde Pentru nimic. Eu îi spun Îmi place cum conduci, mă simt în siguranţă unui prieten, iar el îmi răspunde Nu cobi. Stai să ajungem la destinaţie.

Mă întreb care o fi cauza. Considerăm că nu merităm apreciere? Nu suntem obişnuiţi să o primim, iar când apare, nu ştim ce să facem cu ea? Sau poate nici nu ştim să o recunoaştem?

Teama de a părea penibili

Ne e teamă să nu părem penibili, așa că evităm să exprimăm sentimente de apreciere. Nu știu de ce avem impresia că atunci când apreciem sau primim apreciere, pierdem controlul. Sau poate e doar falsă modestie.

Cum ar suna o discuţie de genul:

-Mulţumesc pentru ajutor!

-Eu îţi mulţumesc pentru că mi-ai dat oportunitatea să te ajut!

-Nu, eu îţi mulţumesc!

-Nu, eu îţi mulţumesc!

Un pic penibil. Sau cel puțin ironic.

Ne e atât de teamă să nu părem penibili, încât nu îndrăznim să exprimăm ce simţim. Nu spunem Te iubesc, îţi sunt recunoscător, apreciez ce faci pentru mine.  Cine ar mai deține, în cazul ăsta, controlul?

Nu ştim să primim, în general

De mici am fost învăţaţi că este nobil să oferim, dar nu am învăţat să primim. Am învăţat să prioritizăm nevoile altora deasupra alor noastre, să ne simţim vinovaţi dacă nu ajutăm, dacă nu oferim. Câteva dintre motivele pentru care nu primim ar fi:

  • ne impunem să oferim reciprocitate  – dacă consimţim să primim ceva, automat ne vom simţi datori faţă de acea persoană
  • teama de motivele ascunse ale celuilalt – poate ni se pare greu de crezut ca cineva să ofere ceva din pură generozitate, aşa că presupunem că urmăreşte să obţină ceva, pe moment sau în viitor
  • teama de intimitate –  atunci când acceptăm, devenim vulnerabili. Permitem o conexiune, o formă de intimitate cu celălalt, pe care s-ar putea să nu ne-o dorim
  • considerăm că a primi este egoist. Poate îi considerăm narcisişti pe cei care primesc uşor, şi nu vrem să fim asociaţi cu ei. Poate ne gândim că luăm de la cineva pentru a avea noi mai mult, provocându-i celuilalt o lipsă.
  • meritocraţia – acest concept modern care susţine că fiecare primeşte ceea ce merită, că doar dacă merităm ceva putem să primim. Şi poate considerăm că nu merităm, că e nevoie să depunem un anumit efort, să plătim un anumit preţ.
cu drag multumiri
Fotografie de Alina Miroshnichenko – Unsplash

Te invit la un experiment

Pe parcursul zilei de azi, arată-ți aprecierea cu fiecare ocazie. Chiar și pentru cele mai mărunte gesturi. Mulțumește pentru fiecare gest. Apoi numără. De câte ori îți sunt acceptate sau chiar reflectate mulțuimirile? De câte ori îți sunt respinse? Schimbă rolurile și observă-te pe tine. Tu de câte ori respingi aprecierea? Oare ar suna chiar atât de rău dacă ai răspunde Cu drag?

Fotografie featured de Lina Trochez – Unsplash

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.