Cea mai vie formă De compasiune enormă Primită-n educația ta Ți-a trece pân’ ti-i mărita.   Și-n familie, și la școală Dup-o trântă, într-o boală Spre cer întinzi brațele Nu ți-or ieși mațele.   Că-i dezastru, că e bai Mai bine nu te plângeai Încearcă să te prefaci Csf, ncsf.   Că-i necaz, că ai dat greș Încearcă s-ascunzi sub preș! Nu te plânge, dragul meu Că la toți ni-i greu.   Imagine de Ali Rizvi via Unsplash

  Unde mă termin eu, și unde-ncepe altul? Ce e prestabilit, și ce-am voie s-aleg? Cum pot s-o dau în bară, dacă nu decid eu? De ce să mă justific? Nu-i în controlul meu!   De unde să ofer, atunci când mă simt stoarsă? De ce ridici sprânceana când iau timp pentru mine? Cum să comunicăm, dacă-mi oferi tăcere? Putem s-avem și spațiu, dar și apropiere?   Imagine de Pierre Leverrier via Unsplash  

  Ceva ce mi-e simpatic la neamul meu dramatic sunt sensurile date de litere-mbrăcate.   Rata plătită de rață Fata cu bujori pe față Casca ce poate căsca Musca ce știe mușca.   Nașul nu își șterge nasul Dânsul nu învață dansul Pasul nu își spune păsul Pe rasu-n cap îl ia râsul.   Sinele se dă pe șine Sfântu’ n-are niciun sfanț Soții se cam țin de șotii Tipa-ncepe a țipa.   O râmă de pus în ramă Un mal ce miroase-a mâl Un val dansând pe un văl Un par legat de un păr.   Șocul de-a bea suc de soc A tranșa te duce-n transă Ca mujdeiul…

  Învață-mă ca pe-o poveste Cu intrigi și punct culminant De smiorcăieli să nu îți pese Să-mi amintești ce-i relevant.   Punctele slabe mi le află Și-ncearcă să nu mi le-apeși Când mă port ca o râzgâiată De mine să-mi reamintești.   Găsește ce-i mai bun în mine Admiră ce mă-nsuflețește Mută-mi atenția pe bine Și ridurile-mi descrețește.   Fotografie de Lucian Dandea

  Printre cercuri, prin pictură Caut sens, găsesc structură Printre jocuri de culoare Liniștile iau amploare   Printre forme, printre linii Mi se șlefuiesc toți spinii A compasului rotire Hașurează o amintire.   Printre tâlcuri dezlegate Și-ntre forme închegate Creionez hârtii pătrate Cu vulnerabilitate.     Imagine featured de  Jayshree Sharma via Unsplash

Uneori mă întreb Dacă pacea Fericirea Acceptarea Sunt un mușchi ce nu se vede Fiindcă n-a fost antrenat.   Un mușchi ce merită pompat Un mușchi ce trebuie forțat constant Un mușchi pe care – dacă-l neglijezi Se-atrofiază.     Imagine de Shane Rounce via Unsplash

De cele mai multe ori, încercările noastre de a comunica cu ceilalți sunt tentative de apropiere, fondate pe dorința de a crea conexiune. Ne împărtășim realitatea cu scopul de a fi auziți, văzuți, și acceptați. Și atunci – din ce motiv unele interacțiuni ne aduc rezultate diametral opuse? În cadrul unui workshop de comunicare ni s-a pus întrebarea De ce nu comunicăm autentic? Atât eu cât și ceilalți participanți am împărtășit răspunsuri legate de fricile de a fi criticați, ridiculizați sau respinși. Dar parcă răspunsul nu a fost pe deplin complet, iar ecouri ale acelei întrebări au continuat să îmi răsune în minte la zile și săptămâni distanță. Am devenit tot mai atentă…

Sună alarma. E încă beznă afară. Ţuşti! Jos din pat, fă repede duş, fuga la sală, fuga la birou, mănâncă un covrig în fugă, bea repede cafeaua, fuga la şedinţă, muncă, prânz, muncă, fuga la curs, fuga acasă, ia repede cina, fuguţa la somn! A doua zi la fel. A treia zi, a patra… Sunt un hamster uitat pe o rotiţă. Nu mă mai ştiu da jos. Am uitat să respir, am uitat să îmi trag sufletul. Nici nu mai ştiu când şi cum am ajuns pe rotiţă, habar nu am încotro mă îndrept. Brusc, cineva apasă butonul de pauză. Mă trec fiori. Nu înţeleg ce se întâmplă. E jumătatea…

Unul dintre paradoxurile la care asistăm în perioada asta e legat de una dintre categoriile cele mai afectate financiar de actuala criză: artiştii. Prizonieri fiind între ai noştri patru pereţi, recurgem la artă pentru a nu ne pierde minţile. Unii dintre noi citesc. Alţii se uită la filme. Alţii dansează prin casă. Alţii devorează episod după episod din seriale sau desene animate. Alţii răsfoiesc printre fotografii virtuale, să-şi mai clătească ochii de ştiri deprimante, de fake news şi de comentariile şi disputele de pe Facebook. Indiferent de tipul de artă la care recurgem, efectul e acelaşi: are un rol purificator, ne limpezeşte minţile, ne ajută să ne schimbăm starea de…

Sau ce să faci în loc să stai cu nasul în Facebook Copiii noştri vor citi despre noi în manualele de istorie. La capitolul Marea isterie internaţională a crizei de hârtie igienică. Oricât de sănătoşi mental ne-am considera, ne e destul de uşor să alunecăm şi să luăm parte la balamucul care s-a creat în perioada asta. Dacă ţi-ai făcut deja rezerva de alimente pentru următoarele 6 luni, ţi-ai ales una-două surse de informare, pe care să le consulţi TU în momentele în care îţi doreşti să fii informat, şi nu când au ele chef (sau prietenii tăi) să-ţi trântească alerte panicarde, îţi pot da nişte idei pentru a-ţi petrece timpul în…