Motive sa apreciezi ca traiesti in Romania
De făcut

Câteva motive să te bucuri că trăiești în România

  • 126
  •  
  •  
  •  
  •  
    126
    Shares

Cât e de dificil să trăim în România, știm deja foarte bine.  Printre probleme, lipsuri, neîncredere și pesimism, mulți români și-au pierdut speranța și aleg să plece definitiv din țară. Dar oare nu uităm să apreciem părțile bune, pe care le luăm de-a gata, și care ne-ar lipsi dacă într-o zi ni s-ar lua?

Iată câteva din părțile bune, pe care poate nu le apreciem suficient:

Timpul parcurs pentru a ajunge la muncă

Azi am stat 40 de minute în autobuzul aglomerat, 40 de minute să ajung la muncă pe o distanţă atât de scurtă!

Sau: Aseară când ne-am întors, ne-a luat mai mult de o oră să ajungem de la intrarea în oraş până acasă, cu maşina!

Sunt replici pe care le auzim sau pe care le spunem atât de frecvent, încât ne-au intrat în automatism, şi nici nu mai reacţionăm la ele. Sunt replicile de zi cu zi ale acelora dintre noi care lucrează în oraşele aglomerate, cu veşnicele probleme legate de infrastructură.

Povestind cu cu o colegă din Londra, am aflat că la ora 6 dimineaţa pornește spre muncă, face 30 de minute cu bicicleta până la cea mai apropiate staţie, de acolo merge cu trenul două ore, iar din staţia de tren mai are ceva de mers pe jos până la birou. Cam 6 ore pe zi le petrece pe drumul spre birou sau spre casă, un drum pe care mulţi dintre noi îl putem parcuge în cel mult o oră, chiar şi pe jos. Iar colega mea nu era excepţia, majoritatea colegilor cu care am discutat sunt în situaţii similare. Şi culmea, nimeni nu se plânge. La ei aceasta e normalitatea.

Romania-traific-timpul-parcurs-pentru-munca
București, fotografie de Diana Teodorescu

Cursurile şi evenimentele din timpul săptămânii. Timpul alocat pentru hobby-uri

Fie merg eu la cursul de yoga, fie merge el la teatru, fie merg eu la un concert, fie merge ea la sală, fie merg eu la un curs de creative writing, fie iese el cu prietenii, fie merge ea la un eveniment de public speaking, şi nicicum nu ne potrivim să ne întâlnim cu prietenii.  Sună cunoscut scenariul ăsta? În cazul meu, se întâmplă frecvent, pentru că sunt atât de multe evenimente şi oportunităţi în oraş, că nu mai ştii cum să te împarţi.

Desigur, şi în alte părţi sunt multe, poate mult mai multe astfel de activităţi decât la noi. Şi totuşi, am întrebat mai mulţi colegi din afara ţării cum îşi petrec timpul liber. Majoritatea fac referiri doar la weekend. Unii dintre ei mai practică o oră, două de sport pe săptămână, dar cam atât. Și nici nu e de mirare, la cât timp petrec la birou şi pe drumul către birou, o oră dedicată unui hobby devine un lux pe care mulţi nu şi-l permit.

Romania-activitati-evenimente
Lacul Chios, Cluj, fotografie de Diana Teodorescu

Mâncarea cu gust

În România, mai avem încă şansa să cumpărăm roşii de la tanti din piaţă, şi să simţim cum ni se inundă gura de poftă doar la gânul de a muşca din ele. Avem încă şansa să cumpărăm Căpşuni fff dulci de Satu Mare şi să nimerim într-adevăr fructe dulci şi aromate. În Cluj încă mai găseşti câte un bătrânel la colţ de stradă, care vinde un dovlecel, o pungă de nuci sau mere, o legătură de mărar din grădina proprie, care chiar au gust şi au miros, şi au un preţ mai mult decât modest. Vorba tatălui meu: Ăstea sunt roşii din grădină, nu roşii clonate. Roșii pe care le mănânci cu poftă aşa goale, iar gustul lor nu se compară cu nimic.

Prin străinezia, am deseori surprize neplăcute legate de gustul mâncării. Nu mă refer la mâncărurile delicioase din restaurantele dichisite din centrul oraşului. Mă refer la mâncarea de zi cu zi. Pâine şi produse de patiserie scăldate în zahăr, fructe şi legume fără gust, foarte puţine opţiuni vegetariene. Uneori, când nu am chef să gătesc, îmi prăjesc felii de dovlecel în sandwich maker, şi le mănânc apoi goale sau cu brânză, având un gust foarte plăcut. Așa că mi-e greu să îmi explic ce i-au puteau face bietului dovlecel cei din staţiunea în care am fost în concediu, pentru că dovlecelul lor, preparat în diverse forme (salate, copt, prăjit, scăzut) nu avea deloc gust.

Legat de varietate, în diferite ţări mi s-a întâmplat să nu am din ce alege. Chiar şi restaurantele pe a căror uşă scrie frumos avem opţiuni vegetariene oferă un singur fel de paste sau un singur fel de orez din care să alegi. Nu tu legume, nu tu salată, nu tu brânzeturi, nu tu supe fără carne. La noi varietatea e mult mai mare, de la restauratele de profil (Samsara, Mint) la opţiunile pe care le găseşti cam în orice cantină sau restaurant din centru sau din cartiere: o salată, o supă de legume, o bucată de caşcaval,  dovlecei sau vinete găseşti cam peste tot.

Romania - motive de bucurie
Muzeul Satului, Cluj, fotografie de Diana Teodorescu

Apa potabilă

Când aveam 10 ani, am ieşit prima dată din ţară printr-un schimb de experineţe la şcoală, şi am locuit câteva zile la o familie din Franţa. Deşi au trecut mulţi ani de atunci, încă îmi amintesc cum au sărit toţi membrii familiei pe mine când mi-am turnat în pahar apă de la robinet şi am început să beau. Apa de la robinet nu e pentru băut, mi-au spus, şi m-au servit din dozatorul special amenajat din frigider. De atunci, de fiecare data când ajung într-o altă ţară, întreb dacă se poate bea apa de la robinet.

În fiecare birou în care am lucrat în Cluj, angajatorul a pus la dispoziţie apă potabilă pentru angajaţi, fie în bidoane sau sticle, fie prin dozatoare cu filtre de apă la bucătărie. Dar peste tot există. Nu pot să spun că am întâlnit același lux peste tot pe unde am fost. Am participat la evenimente sau conferinţe la care ni s-au oferit ceaiuri şi cafea, fursecuri şi preparate din patiserie, dar apă mai puţin. De la un eveniment chiar m-am sustrat subtil pentru a alerga să îmi cumpăr o sticlă de apă de la cea mai apropiată… farmacie. Într-o altă situaţie, am rugat un chelner să îmi aducă un pahar cu apă, şi după ce s-a asigurat de două ori că a înţeles bine, a revenit cu un păhărel de vreo 200 ml, plin cu gheaţă, cu o felie de lămâie, o umbeluţă fancy, şi cu un picuţ de apă. Poate vecinii noştri din alte ţări nu sunt prea mari băutori de apă, şi din cauza asta nici nu îi prea simt lipsa. Sper să nu ajungem și noi acolo.

Romania apa si frumusete
Canalul Morii, Cluj, fotografie de Diana Teodorescu

Internetul cu conexiune rapidă

Când eşti relaxat în concediu, într-o ţară drăguţă, nu te deranjează prea mult faptul că durează un minut, două să uploadezi pozele pe Facebook. Realizezi că în România s-ar fi încărcat în câteva secunde, dar nu ţi se pare o problemă.

În schimb, dacă ai nevoie de conexiunea la internet pentru a lucra, vei observa cu siguranţă că nu eşti la fel de eficient ca acasă. România se situează destul de bine în clasamentul ţărilor în funcţie de viteza de conexiune la Internet, iar dacă eşti nevoit să lucrezi dintr-o ţară cu o conexiune mai slabă, vei observa cum paginile se încarcă mai lent, petreci mai mult timp descărcând imaginile, şi în general vei avea un randament mai scăzut. Era un banc pe tema asta: dacă vrei să cunoşti adevărata personalitate a cuiva, pune-l în faţa unui calculator cu o conexiune proastă la internet, şi urmăreşte cum se manifestă 😊

Romania apreciere bucurie
Sibiu, fotografie de Diana Teodorescu

Anotimpurile

De fiecare dată când vorbim cu irlandezii despre vreme, ne spun cât de mult ne invidiază pentru soare. Sau pentru zăpadă. Sau pentru că la noi nu plouă tot timpul.

Deşi au luat-o razna şi la noi anotimpurile, cu 25 de grade în decembrie şi ninsoare în aprilie, totuşi ne mai putem bucura cât de cât de ele. Avem soare şi posibilitatea de a ne bronza. Ne putem bucura şi de ninsoare, avem şi ploi, avem şi cer senin, avem din fiecare câte puţin. Unii dintre noi se plâng fie de căldură, fie de frig, dar în alte părţi, indiferent în ce perioadă a anului ai merge, temperature e constant între 10 si 20 de grade, cu vânt şi ploaie.

Romania frumusetea iernii
Neamț, fotografie de Diana Teodorescu

Solidaritatea

Poate pentru că mulţi dintre noi am crescut în sărăcie, poate pentru că suntem într-o veşnică perioadă de tranziţie care parcă nu se mai termină, văd din ce în ce mai multe acţiuni de solidaritate. De la cazuri sociale promovate pe Facebook pentru care se strâng donaţii şi alimente, la oganizaţii în toată regula, ca Beard Brothers, sau campanii ca Walking Month, tot mai mulţi sunt cei ce se implică, pe bază de voluntariat, să facă lucruri frumoase, să îşi ajute semenii. Nu zic că în alte părţi nu se întâmplă, dar nouă, românilor, atât de tare ne-a ajuns cuţitul la os, încât nu mai suportăm indiferența politicienilor, și ne punem noi pe treabă. Şi atunci când cineva demarează o campanie, se alătură şi alţii.

Anul trecut, m-am implicat ca voluntar la Campania ShoeBox la care a aderat compania la care lucrez. Nu erau, ca în alte părţi, câţiva copilaşi pe o listă, erau vreo zece liste cu zeci de copilaşi din centrele de plasament din judeţul Cluj şi din împrejurimi. Mi s-au înmuiat picioarele când am văzut cum au sărit colegii pe liste să aleagă copilaşii cărora să le facă un cadou, şi s-au întrecut unii pe alţii în altruism, făcând cadouri valoroase, de la geci şi ghetuţe, la chitară sau telefoane.

Romania solidara
Ceahlău, fotografie de Diana Teodorescu

Natura

Sau ce a mai rămas din ea, are o frumuseţe aparte, şi mult, mult potenţial neexploatat. Mă suprind străinii care îmi spun că părinţii lor veneau la ski în staţiuni din România, locuri în care eu şi prietenii mei nu am mers niciodată. Avem unul din cele mai frumoase drumuri din Europa, avem şi mare, şi munte, şi Deltă, dar în concedii fugim din ţară. Cu un pic de minte şi un pic de efort, am putea face minuni din turismul României.

Romania frumusetile naturii
Ceahlău, fotografie de Diana Teodorescu

Creativitatea românilor

Un atu aparte, fiind probabil principalul motiv pentru care reuşim încă să rezistăm când lucrurile merg din ce în ce mai prost. Una dintre cele mai reuşite campanii de imagine pentru România a fost şi va rămâne cea de la Gândul, ca răspuns la campania din Marea Britanie prin care ni se transmitea că nu suntem bineveniţi:

Campania celor de la PressOne, Trăiască Capra Vecinului, e un alt exemplu de iniţiativă care demostrează că se pot face şi lucruri faine, că putem arăta respect şi aprecere celor din jur, şi că nu ne ajută cu nimic să fim doar invidioşi şi să ne plângem.

Avem extrem de mulți artiști talentați, avem spectacole și concerte. Apar din ce în ce mai multe inițitive creative, la care putem participa ca spectatori, sau ne putem înscrie pentru a urma cursuri. Avem copii talentați care participă la olimpiade și competiții, în care ar merita să învestim mai mult. Avem potențial, e nevoie doar să ne dăm seama ce putem face cu el.

Romania creativa
La Ursuleți, Cluj, fotografie de Diana Teodorescu

Dacă ai ales să pleci din ţară, indiferent dacă vrei sau nu să te întorci, lasă un comentariu cu lucrurile bune din România care îți lipsesc acolo unde ești.

 

Fotografie featured de Diana Teodorescu

 

2 Comments

  • eu

    berea nefiltrata gen paulaner/franziskaner/weisenstephan – greu de gasit ceva de calitate peste ocean, intr-un oras unde vinurile fac piata

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.