În timpul unei scurte discuții cu un necunoscut, mi s-a întâmplat de mai multe ori să mă retrag și să mă închid în mine. Motivul? M-am simțit desființată. De obicei, când cineva îmi respinge tranșant și dur o idee, prefer să mă retrag sau să schimb subiectul, sau chiar să rup de tot comunicarea cu acea persoană, în cazul în care o astfel de atitudine se repetă în mod constant. De data asta am mers mai departe. Spunea cineva cândva, încearcă să nu treci peste, încearcă să treci prin. Mi-au venit în minte cuvintele mai multor persoane apropiate, cărora li se reproșează constant că sunt prea directe, ca și cum…
-
-
Cum te simți? Checklist emoțional
Ți se pare ciudat dacă te-am întrebat Cum te simți? Așa încep versurile uneia dintre piesele mele preferate de la Travka. Poate că nu ni se pare ciudat, și totuși, e o întrebare la care de multe ori nu știm să răspundem. Mă simt bine, mă simt nașpa, mă simt ok, mă simt de cacao. Dar care e exact emoția pe care o simțim într-o anumită situație încărcată pozitiv sau negativ? Sau, mai bine spus, care sunt emoțiile pe care le simțim? Pentru că arareori avem o singură emoție legată de o experiență. Cu cât e mai complexă trăirea, cu atât sunt mai multe emoții la mijloc. Cum știm cum…
-
Cine e responsabil pentru cum ne simţim?
Sunt peste tot, te urmăresc, nu poţi scăpa de ele: citatele inspiraţionale de tip Nu eşti responsabil pentru emoţiile altora, şi nici ceilalţi nu sunt responsabili pentru emoţiile tale. Doar tu eşti responsabil pentru ceea ce simţi. Te încurajează şi te culpabilizează deopotrivă. Să le luăm pe rând: Doar tu eşti reponsabil pentru ceea ce simţi La un interviu ţi se spune că facultatea pe care ai absolvit-o e slabă. Te simţi umilit/ă. O persoană pe care o placi îţi spune că nu este interesată de tine. Te simţi respins/ă. Prietenii îşi fac planuri în care nu te includ. Te simţi singur/ă. Copilul tău spune cu voce tare în magazin…
-
Mulţumesc; Cu drag
Mă amuză antipatia pe care o manifestă un prieten în momentul în care i se răspunde Cu drag la orice banal Mulţumesc. “De ce îmi spune vânzătorul de la magazin Cu drag pentru fiecare baton de ciocolată cumpărat? Ce e cu hipstereala asta de a răspunde Cu drag pentru orice?” Un articol legat de blocajul energetic pe care îl manifestăm atunci când mulţumim (sau ni se mulţumeşte) începe cam așa: Cuvintele sunt energie. Tot ceea ce te înconjoară este energie, iar cuvintele nu fac excepție[…] Ceea ce te invit să conștientizezi odată ajuns în acest punct este faptul că de fiecare dată când vorbești emiți energie înspre exterior. Mi-au rămas în minte cele 3 tipuri…
-
De ce minţim? Linia fină dintre adevăr şi minciună
Citind o carte despre iertare, am dat peste un exercițiu interesant: dacă vrei să verifici dacă chiar ai iertat pe cineva, reconstruiește scena în mintea ta. Scena în care ai fost nedreptățit, în care cineva s-a purtat urât sau ți-a provocat orice fel de neplăcere. În momentul în care reconstruiești în minte această scenă, dacă ai o atitudine neutră, detașată sau chiar un sentiment pozitiv față de acea persoană, înseamnă că ai iertat cu adevărat. Dar dacă revin sentimentele negative şi starea ta se înrăutăţeşte, mai ai încă de lucru. Făcând acest test referitor la diferite persoane și situații din trecut, îmi vine în minte o situaţie în care am…
-
Gelozie vs. Invidie. Ştii să faci diferenţa?
Cea mai dificilă etapă în editarea acestui articol a fost să găsesc imagini potrivite. De ce nu vrea nimeni să fotografieze toate tipurile de emoții? Chiar numai fericire și zâmbete recunoaștem că avem în noi? Sau poate cei ce se lasă fotografiați numai asta afișează? Noroc cu fotografiile cu copilași, ei încă nu au învățat să se cenzureze. De emoţiile ăstea negative, săracele, tot încercăm noi să fugim. Nu doar vrem să le alungăm, ci îi mai şi arătăm cu degetul pe cei care le manifestă sau îndrăznesc să le exprime. De câte ori ai auzit, sau de câte ori ai rostit chiar tu texte de genul: Ai vazut cât…
-
Invitație la Improvizație
M-am tot înscris la cursuri peste cursuri peste cursuri, de nu mai știu unde încape atâta dezvoltare în mine 😀 Deși nu am început asta de foarte multă vreme, mă uit în urmă și văd o persoană complet diferită. Am început cu improvizație, am trecut prin creative writing, astrologie sau yoga, plus fel și fel de ateliere, și nu am de gând să mă opresc aici. Dimpotrivă, cu cât descopăr mai multe, cu atât realizez cât de puține știu, și parcă eforturile mele zgârie doar un pic din suprafața multitudinii de direcții în care mai am de învățat. Întrebându-mă care a fost cursul care a avut cel mai mare impact…
-
Ți-am fisurat barierele de protecție
Ți-ai pus șapte cojoace peste suflet. De parcă ai putea să poți să îl ascunzi. Ți-ai pus șapte cojoace peste suflet. Cu șapte cojoace încerci să ții căldura înăuntru, dar din afară să pari impenetrabil. Nu vrei să ți se vadă rănile, mai bine le ascunzi. Le ascunzi până și de tine însuți. Cine nu face la fel? Dacă le lași la vedere, oricine poate scormoni în ele. Te ascunzi după umor să îți maschezi anxietatea Ai în tine o neliniște permanentă, un disconfort, o teamă fără obiect. O apăsare și o tensiune difuză, dar continuă. Te simți inconfortabil când e lumina pe tine, așa că o muți pe o…
-
Dar pe bărbații noștri cine îi învață cum să se comporte cu femeile?
Ideea acestei porții de înțelepciune a pornit de la o postare de pe un grup de femei de pe Facebook: Desigur, dacă ar fi toți la fel cu cei doi de mai sus, am vrea unul mai rocker, sau unul mai spiritual, sau unul mai glumeț. Și desigur, nu credem că toţi bărbaţii sunt la fel, și nici nu ne-am dori lucrul ăsta. Ce ne-am dori, în schimb, e să fim tratate altfel de marea majoritate a lor. Sunt mulți bărbați care se poartă cu delicatețe și repsect cu femeile din viața lor, dar sunt mult mai mulți cei ce nu prea știu să o facă. Și acum că stau…
-
Știu oamenii cât sunt de iubiți atunci când sunt extrem de dificili?
L-am visat pe unchiul meu care a plecat dintre noi acum vreo 20 de ani. Era fratele mai mic al lui tata, și erau destul de apropiați, deși se certau zilnic. Avea vreo 40 de ani când l-au găsit cu capul căzut pe masă, dinții crăpați de la impactul cu marginea mesei, corpul deja înțepenit. Tata era ferm convins că îi auzea inima bătând, deși cei de la Ambulanță i-au tot explicat că e o iluzie, că de fapt își auzea propria inimă. Degeaba, el refuza să creadă. L-au găsit într-o dimineață în garsoniera în care locuia singur. Muzica zbiera la maximum, ușa era deschisă, iar pe masă au găsit…
