De când mă știu, m-au fascinat filmele și cărțile despre Universuri Paralele, despre călătorii și salturi dintr-un Univers în altul, despre infinitatea de posibilități la care ne deschidem prin fiecare alegere pe care o facem, sau pe care nu o facem. Mr. Nobody este unul din filmele mele preferate, un film în care personajul principal are abilitatea de a-și vedea fiecare fir al vieții care se țese în funcție de fiecare decizie importantă pe care o ia. Coherence și Another Earth sunt filme despre lumi paralele, în care personajele își întâlnesc propriile variații venite din Universuri Alternative.
Dar nu despre aceste Universuri Paralele voi scrie azi. Voi scrie despre Universurile Paralele care nu se nasc din literatura SF, ci despre universurile paralele din viața de zi cu zi, pe care de multe ori nici măcar nu le mai percepem.
Universurile paralele ale gunoaielor printre care trăim
Vuiește feedul meu de Facebook de ştiri despre colectarea selectivă a deşeurilor în Cluj-Napoca. E de vis. 3.2K likes și inimioare are domnul Primar la postarea respectivă, zeci de publicaţii scriu articole despre cât de inteligent se colectează selectiv la Cluj-Napoca. Mă bucură această iniţiativă, şi mă bucură entuziasmul cu care clujenii îmbrățișează această schimbare.
Numai că…
Din Universul Paralel în care locuiesc eu, au dispărut complet tomberoanele pentru colectare selectivă în urmă cu câteva luni. Şi nu locuiesc la margine de oraş, locuiesc chiar semi-central, după cum scrie pe hârtiuţa primită la achitarea impozitului. Nu am avut niciodată tomberoane colorate la scara blocului, dar asta nu m-a împiedicat să fac în fiecare dimineață câțiva pași în plus, până la cele mai apropiate tomberoane pentru reciclare. Deşi erau neîncăpătoare, întotdeauna pline până la refuz şi cu multe punguţe aşezate pe jos, unul din cele trei tomberoane a dispărut. Apoi și al doilea.

După un timp, a dispărut și ultimul tomberon colorat. Am tot aşteptat să fie înlocuite. Nu s-a întâmplat. Am şi scris pe controversata adresă de email lucruricaremaenerveaza@yahoo.com. Nu am primit niciun răspuns.
M-am învăţat să merg pe o distanţă şi mai lungă, unde erau amplasate alte tomberoane. Am procedat astfel vreo lună, două, după care şi acele tomberoane au dispărut. O vreme am purtat deşeurile după mine în ghiozdan, şi le aruncam la tomberoanele pentru reciclare pe care le avem la birou. Dar după o vreme am renunţat. Iar acum ma îngroapă toate știrile ăstea despre colectarea selectivă.
Trăim în Universuri Paralele. Un Univers în care tomberoanele pentru reciclare sunt smart şi dau alerte când sunt pline, şi un Univers din care tomberoanele dispar fără a mai fi înlocuite. Un Univers în care oamenii își spală paharul de iaurt înainte să îl arunce. Și un Univers în care gunoaiele se aruncă pe preşul din faţa apartamentului, făcând aromoterapie pentru locatarii din întreaga scară.

Universurile paralele ale claselor sociale
Călătorind cu trenul în Irlanda, am avut o revelație: în trenul respectiv nu erau nici oameni bogaţi, nici oameni săraci. Erau doar oameni. Oameni simpli, îmbrăcaţi cu haine simple. Oameni robuşti, care nu păreau nici să aibă lipsuri, dar nici să facă excese. Oameni fără acesorii ostentative sau haine de firmă. Oameni fără haine jerpelite şi plase de rafie în spate. Zici că eram în Universul oamenilor care sunt doar oameni.
La noi sunt mai multe Universuri. Eu, prietenii, colegii şi apropiaţii mei, trăim într-un Univers în care ne permitem să plătim o chirie sau o rată la bancă, ne permitem un concediu pe an, dar așa, mai prin septembrie, când e mai ieftin, ne permitem din când în când o ieşire la un restaurant de fiţe, să ne răsfăţăm. Se poate şi mai bine, dar în general o ducem bine. Probabil că dacă citeşti aceste rânduri, faci parte din acelaşi Univers cu mine.

Dintr-un Univers Paralel, am văzut zilele trecute o postare pe un grup de Facebook. O domnișoară donase bobițe pentru cățelul unei familii nevoiașe. Membrii familiei respective au mâncat și ei din bobițe, pentru că nu aveau ce altceva să mănânce.
Pensionari care au muncit o viață întreagă își cumpără franzelă nefeliată, că e mai ieftină cu 10 bani decât cea feliată.
Oameni aruncând mâncare la gunoi, oameni mâncând din gunoaiele aruncate de alții. Oameni aruncând hainele care nu mai sunt la modă, oameni purtându-și toate hainele pe ei pe timp de vară, pentru că nu au o casă în care să le lase. Oameni aruncând cu bancnote pe jos pentru a umili alți oameni, oameni pentru care foamea strigă atât de tare încât nu mai aud vocea propriei demnități.

Universurile paralele în care trăiesc alți oameni
Îmi aduc aminte de legenda cu Marie Antoinette care le spunea săracilor că dacă nu au pâine, să mănânce cozonac. Pentru că acolo unde se afla ea, nu se putea concepe altfel.
Unii trăiesc în dulcea lor reverie, fără să bage de seamă ce se întâmplă în jurul lor. Să fie un mecanism de protecție? Să fie o boală? Sau o fi existența lor fizică, în acest Univers, pur și simplu accidentală?
Imagine featured: Nijwam Swargiary @pixel_talkies via Unsplash
3 Comments
razvan
🙂 univers paralel..frumos spus..Romania este o tara a ignorantei si tolerantei..totusi e mai curat si mai frumos in Ardeal…da se poate si mai bine daca se creeaza conditii pt reciclare…nu stii bancul acela cu studentul oltean?..ii am scris mamei sale dupa o sapt de stat in cluj…mama draga eu nu ma mai intorc in Romania :))))….
ramonasangerean
:))) Da, si eu ma bucur cand exista initiative faine si se inttampla lucruri bune. Numai sa chiar fie facut ce se promite, nu sa postam pe Facebook si dam declaratii in presa despre cat de eco suntem, dar in realitate nici macar nu amplasam tomberoane…
razvan
Buna,cred ca de data asta nu sunt numai declaratii de presa..am vazut deja ca in multe locuri se incepe amplasarea de tomberoane pt reciclare..sper ca si oamenii sa isi faca partea lor..good luck and keep writing Ramona..:)