Mă compar cu o studentă și e-n defavoarea mea ea se-mbată-n tinerețe și-n perspective iar de trecutul ei nu-i pasă: povestea ei abia începe să se țeasă și încă n-a stricat-o nimeni.   Mă compar cu o babă și e-n defavoarea mea că nu-i ajung banii și-i ajung țâțele în fustă dar ei nu-i pasă: pensiuca i-a sorbit-o popa dar are garantat bilet VIP la veșnica pomenire.   Mă compar cu o factură de gaz și e-n defavoarea mea că amândouă suntem tot mai grase și nedorite dar ei nu-i pasă: pe ea vrei, nu vrei, tot o iei. Iar de judecățile lumii o doare fix pe verso.  …

  Haosul am vrut cu degetul să-l încerc dar m-a înghițit.   Imagine de Dids

M-ai spart în bucăți M-ai făcut cioburi Piesele caut în zadar să îmi repotrivesc Am devenit un mozaic peticit și plin de goluri Prin crăpături mă scurg Goală de conținut Si totuși, atât de plină de venin.   Pleacă! Nu vreau să te mai car în cârcă! Nu mai vreau să țin capul plecat, să greblez pământul cu ochii! Îndrăznesc să privesc în sus: m-agăț de stele, dar mi-e prea greu bagajul emoțional, doldora de așteptări rigide și necomunicate, și dă cu mine de pământ.   Mă încăpățânez și m-agăț din nou de stele dar îmi trag toate constelațiile în cap, curg zodiile peste mine: Taurul mă scutură Geamănul mă ia peste…

  Cum fac Sã reconciliez fragmentele discordante ale minții mele? Tot mut porțiuni de haos dintr-un loc în altul. Cãutând sã mã regãsesc Tot mai adânc mã rãtãcesc.   Ferească Dumnezeul gândurilor Să folosești gândurile Pentru a-ți schimba gândurile Căci gândurile Despre gânduri Nu fac altceva decât să te afunde și mai adânc În vârtejul propriilor gânduri.   Gândurile rãmân limbajul minții Emoțiile – limbajul trupului Dragostea are 5 limbaje Iar singurul limbaj de programare, Care nu funcționează niciodată după program, Rãmâne atașamentul.     Imagine de George Becker 

  Tu, cerșetorule de experiențe Tot inventezi noi moduri de-a trăi Fugând de ale vieții exigențe Ești repetent la ale lumii bucurii.   Șomer în ale traiului trebuințe Visezi la recompense, fără să muncești Te ghidezi după mofturi, după năzuințe Dar fără implicare, te uști și te cojești.   Iar tu, orfan de acceptare și iubire Hrănit la sânul neglijenței și uitării Ai învățat să naști copii de nemurire Căci, dacă-s tipăriți, nu pot fi dați uitării. Imagine de  Huỳnh Đạt

Am devenit  piesa lipsă din puzzle-ul altcuiva. Fluidă, permeabilă Tot absorbind, tot modelându-mă M-am întins, m-am redus, m-am pliat, m-am întors pe-o parte și pe dos, În cine am devenit, nu mă mai recunosc.   Ești media aritmetică a tot ce te-nconjoară Te face mai puternic ce nu te doboară Fii tu schimbarea ce vrei s-o vezi în lume Fake it till you make it, fii fericit pe bune!   Mă topesc în arsuri emoționale de grad IV Mi-am subțiat pielea Simt totul direct în carne vie Și-atunci îmi îngroș crusta Nimeni și nimic să nu mai ajungă la mine Nimeni și nimic să nu mai vadă nimic în mine…

  Scripturi din trecut Încă mai fac ecouri în azi și în mâine Încă reverberează lovindu-se De pleoapa ce nu se așterne peste ochi De teamă să nu facă loc beznei De teamă să nu facă loc în vis Unor ecouri ale unei pasiuni demult stinse Unor dureri demult pansate Dar nelecuite Căci singura alifie ce le poate vindeca E aceeași otravă ce încă roade în carne vie Ești tu Vindecătorul și călăul meu Cu trecutul tău încă viu în prezentul meu. Imagine de  Annie Spratt via Unsplash

  Iasă din vizor Marile obiective, marile planuri, marile idealuri Cu-ale lor mari dezamăgiri, mari eșecuri, mari angoase Sau cu-ale lor mari ambiții, mari împliniri, mari milestone-uri depășite Care cară după sine vagoane întregi de burnout, insomnii și unghii roase Care bifează căsuțe de pe checklist-urile altcuiva Care bifează toate căsuțele cauzelor psihosomatice ale bolilor cu cauză necunoscută.   Și intre în vizor Micile bucurii care dau culoare și sens vieții Blănița cățelului care doarme încolăcit la pieptul tău Caloriferul fierbinte pe care îți odihnești tălpile înghețate Răcoarea tăioasă din liniștea dimineții crude, când nimeni nu s-a trezit încă Aroma cafelei, acrimea unui măr, croncănitul unei ciori supărate Lucrurile mărunte…

  M-am blocat mi-a sărit placa Repetând același gând același gând același gând   Copil ce-ascultă la nesfârșit același basm același basm același basm   Călătoresc în Univers pe-același vers același vers același vers   Tot păcălind nesiguranța când totu-n jur se clatină se clatină se clatină.   Imagine de  Céline Haeberly via Unsplash

  Golul dintre cine ești și cine vrei să fii direct proporțional cu golul din stomac ce te consumă când începi să devii   cu nesiguranța a ce vrei să previi   cu nădăjduința că vei reveni   cu vidul din care reînvii. Imagine de Valentin Lacoste via Unsplash