E pe moarte adevăratul Sine În sinea sa ascuns bine după o carapace închisă etanș după un zid care, cu de la sine putere își blochează sieși lumina interioară a spontaneității a intimității a bucuriei a creativității a jocului a încrederii în sine a conștiinței de sine a sinelui de sine stătător neînțelesul sine de la sine înțeles ce și-a pierdut stăpânirea se sine. Revino-ți în sine!   Adevăratul Sine a înviat Adevărat a înviat!   Imagine featured de  Ashley Byrd via Unsplash

  Inimă-mozaic pitită-n scut Fugind de cerșetori de existență Încă-ndrăznești să te deschizi cu împrumut Când dinadins – când din inconșitență.   Rostești doar părți din tine luminoase Ce-i frânt și dureros ai grijă să ascunzi Ai vrea pe față să expui rana deschisă Dar n-ai curaj. Pălești și te acuzi   Vrei să fii de nezdruncinat, vrei să fii tare Vrei niciun uragan să nu te clatine din loc Prostuțo, nu știi că a ta putere și valoare Prind viață-n al vulnerabilității foc? Imagine de Shane Hoving via Unsplash

  Copil stingher și speriat cauți flămând cine să fii de fusta mamei agățat devii ce nu vrei sa devii.   Întinzi aripa timorat ușor – să tatonezi terenul o retragi ars, stins și blazat te-ascunzi în gând să-ți plângi refrenul.   Între extreme tot jonglezi pare că nu-ți găsești calibrul te-nțepi, îngheți, cazi, jubilezi în goana după echilibru. Imagine de Aaron Burden viaUnsplash

  Să mă auto-diger cu palmele-ntinse la cer al mântuirii mister descoasă-mi blestemul stingher până nu pier.   Rămâi în veci efemer suflet-șantier Imagine de Natalya Letunova via Unsplash

  Nu sunt canibală Nu-s nici carnivoră Dar poate-ntr-o situație-limită te-aș devora   Nu sunt pocăită Nici măcar credincioasă Dar poate-ntr-o situație-limită pe Dumnezeu l-aș implora   Nu sunt psihopată Am grijă de mine Dar poate-ntr-o situație-limită aș putea claca   Nu sunt violentă Pentru toți vreau doar bine Dar poate-ntr-o situație-limită cuvinte grele aș arunca.   Așa că dilema: Cine sunt de fapt? Ce merită trăit la limită și ce-i de evitat?     Imagine de Randy Jacob via Unsplash

  De la atâta mers pe cioburi Am învățat să nu mai simt. Că drumul urii o să se-ncheie Învăț să nu mă mai tot mint.   Dispreț ce-n carne vie taie Priviri ca spinii peste pleoapă Sânge-n a ochilor bătaie Măduvă care-n oase crapă.   Plămânul ce reverberează A resentiment nerostit Timpanul zgârie, mintea clachează Și tot nu simt nimic.     Imagine de Amin Moshrefi via Unsplash

  Entuziasm, teroare Dor, teamă și oroare O panică de gheață Să revăd a ta față   Și vreau și nu vreau. Imagine de Jr Korpa via Unsplash

  Amintire cu siaj țin parfumul tău în nări prins de-aroma unui miraj.   Chiar de falca o țin strânsă Ochi crăpat, retină ruptă Nu-mi dau voie să te văd.   Chiar de-atingerea o țin scut Carnea flască, pielea-arici Nu-mi dau voie să te-apropii.   Chiar de-urechile îmi crapă Timpan surd, tâmpla-ncleștată Nu-mi dau voie să te-ascult.   Dar parfumul tău în veci Îmbibat-n-al meu inspir Nu-mi dă voie să respir.   Imagine de Hanna Postova via Unsplash

Când te simți un pic defunct Caută un contrapunct   Găsești inspirație Pân la saturație În orice aberație O incantație Dac-ai aspirație Urcări de vibrație O aglomerație De constipație Stare de grație Ca o felație Ce ilustrație!   Te ține să pui punct? Vezi că-i Mercur retrograd conjunct cu starea ta de bine.   Imagine featured de Brittani Burns via Unsplash  

  Mă zgârii pe ochi Dar n-ajung Să scrijelesc retina Să plictisesc rutina Să îngrop toată vina Cretina!   Deochi, să mă stingi cu cărbune! Din ape să m-adune Să-mi plângi amărăciune În creieri să-mi răsune Să nu mă pot opune De tot să se răzbune Pe bune.  Imagine featured de Nick Fewings via Unsplash